Simbolismul labirintului

Labirintul este o prezenţă constantă în mitologie, ca şi în visele omului modern. Care este însă semnificaţia lui?

Unul din simbolurile pe care le găsim ades în visele noastre dar şi în activităţi care nu sînt legate strict de fenomenele de tip oniric este labirintul. Labirintul are o poveste veche pentru că este prezent în mitologia greacă clasică. Povestea labirintului aduce în scenă trei personaje cheie: Minotaurul, Ariadna şi Tezeu.

Labirintul este o temă omniprezentă în mitologia greacă ca şi în visele omului modern

Labirintul are multe înţelesuri în general legate de iniţiere, de Cale spirituală foarte complicată, greu de urmat, care duce la un Centru - fie el comoara greu de atins sau locul sacru în care neofitul este consacrat.

Tezeu este fără îndoială un personaj impresionant - din seria eroilor mitici care ucid creaturi fabuloase dotate cu puteri uimitoare (supranaturale). El îl ucide pe Minotaur şi cu ajutorul Ariadnei găseşte ieşirea din labirint, citeşte iese la lumină.

Dar simbolul labirintului apare în visele omului modern în situaţii tipice ca de exemplu: ne aflăm într-un oraş necunoscut şi ne simţim rătăciţi. Sau într-o instituţie oarecare ne pierdem prin coridoarele care parcă nu se mai sfîrşesc. Visele în care apare amnezia; în care nu ştim unde ne aflăm sau chiar am pierdut orice contact cu familiarul nostru etc. Toate acestea ne sugerează alte surse decît mitologia greacă.

Nu e greu de văzut în amestecul zăpăcit(or) al labirintului proiecţia sistemului digestiv cu intestinele care imaginează labirintul (şi şarpele). Iar ieşirea din labirint nu poate fi altceva decît naşterea naturală. Copilul e total dependent în actul
naşterii de mama care naşte (Ariadna?) Totodată amintirile existenţei în stadiul amniotic, pentru că despre aşa ceva e vorba în simbolul labirintului, aduc la suprafaţă şi stări specifice care se confundă cu uitarea, somnolenţa, neputinţa de comunicare(1) etc. Stări caracteristice perioadei latente a fătului.

Trebuie să credem că aceste impresii arhaice stau la baza  miturilor vechi şi că poveştile cu eroi şi zîne (zeiţe), monştri şi încercări eroice au avut la baza ca inspiraţie impresiile amniotice şi cele provenite din momentul naşterii. Universalitatea experienţei naşterii explică larga răspîndire (independentă de timp şi spaţiu) a miturilor labirintului. Deci nimic nou sub soare!

Importanţa impresiilor de la naşterea şi complicaţiile ulterioare, relaţia cu mama sînt aspecte neglijate atît de cercetătorii religiilor şi miturilor cît şi de psihologi. Lucru care explică mulţimea scrierilor şi referinţelor care se înglodează în meandrele povestirilor arhaice şi variaţiilor lor fără a ieşi la liman.

Note:
1. În visele cu labirint apare adeseori o altă temă tipică: neputinţa de comunicare.

N.B. O explicaţie în spiritul psihanalizei clasice a semnificaţiei labirintului găsim în Noile conferinţe despre psihanaliză, capitolul despre teoria visului. Iată ce zice Freud: "[În] legenda labirintului putem recunoaşte figurarea unei naşteri anale: drumurile întreţesute sînt intestinul, iar firul Ariadnei cordonul ombilical."

Experienţa naşterii despre care vorbim noi aici se referă însă la amintirile difuze ale naşterii reale care au oferit ulterior substanţa simbolismului mitologic.

--
Articol de Jean Chiriac