Dicţionar de nume
din istoria psihanalizei

Alfred Erich Hoche (1865-1943)
Profesor de psihiatrie la Fribourg-en-Brisgau; adversar decis al psihanalizei.

Alphonse Maeder (1882-1971)
Psihoterapeut elveţian, mai multă vreme preşedintele Asociaţiei de psihanaliză din Zurich, l-a urmat pe Jung după ruptura acestuia de Freud. Ulterior, Maeder va dezvolta o tehnică de analize scurte şi se va alătura mişcării de la Oxford.

Carl Wernicke (1848-1905)
Profesor de psihiatrie la Berlin, Breslau şi Halle. El a descoperit centrul vorbirii în creier. Este autorul unei cărţi fundamentale asupra afaziei: Der apasische Symptomkomplex; Eine psychologische Studie auf  anatomischer Basis (Sindromul afazic; un studiu psihologic fondat pe anatomie), Breslau, 1874.

Dumeng Bezzola (1868-1936)
Psihiatru originar din Grisons, unul din şefii mişcării anti-alcoolice.

Edouard Claparede (1873-1940)
Psiholog medical şi pedagog elveţian, fondator al institutului Rousseau din Geneva, în 1912. Co-editor, împreună cu Th. Flournoy, al Arhivelor de psihologie .

Emil Kraepelin (1856-1926)
Profesor de psihiatrie la Munchen din 1903 pînă în 1922. El a făcut să avanseze sistematic psihiatria, mai ales distingînd dementia praecox (schizofrenia) de psihoza maniaco-depresivă. Lucrarea sa principală, Psychiatrie; ein Lehrbuch fur Studierende und Arzte (Psihiatrie; un manual pentru studenţi şi medici ), Leipzig, 1883, a făcut multă vreme autoritate şi a cunoscut multe reeditări.

Ernesto Lugaro (1870-1940)
Psihiatru italian. 

Franz Riklin (1878-1938)
Din 1902 în 1904 psihiatru la Burgholzli şi  colaborator al  lui Jung  la experienţele cu asociaţiile libere. Rezultatele lor au fost publicate în comun în 1905 sub titlul: Cercetări experimentale asupra asociaţiilor oamenilor sănătoşi. Din 1904-1909 medic la clinica Rheinau. Căsătorit cu o verişoară a lui Jung; l-a urmat pe Jung după  ruptura acestuia de Freud, dar nu a practicat analiza.

Gabriel Anton (1858-1933)
Psihiatru şi neurolog austriac, profesor la Graz şi la Halle; cunoscut ca chirurg al creierului.

Gustav Aschaffenburg (1866-1944)
Profesor de psihiatrie şi de neurologie la Heidelberg, apoi la Halle şi la Cologne; din 1939, practician şi profesor la Baltimore şi la Washington.  Atacul său împotriva lui Freud este conţinut într-un discurs pe care l-a ţinut  la 27 mai 1906, la congresul  neurologilor şi alieniştilor din Germania de sud-vest, la Baden-Baden: Raporturile dintre viaţa sexuală şi apariţia maladiilor nervoase şi mintale.

Gustav Wolff (1865-1941)
Profesor de psihiatrie la Bale, adept al neovitalismului şi al teleologiei.

Herbert Silberer (1882-1922)
Psihanalist  vienez, membru al  Asociaţiei vieneze din 1910, cunoscut pentru lucrările sale despre simbolism şi simbolismul alchimiei. El se va sinucide.  Contribuţia sa este: Raport asupra unei metode care permite provocarea şi observarea anumitor manifestări de halucinaţie simbolică, Jahrbuch, I, 2-1909. 40 de ani mai  tîrziu Jung scria: "Meritul îi revine lui H.S., mort prematur, păcat!, de a fi descoperit, primul, izvoarele secrete care duc de la alchimie la psihologia inconştientului." G.W. 14-II, par. 447.

Heymann Steinthal (1823-1899)
Filolg şi filozof german pe care Jung îl citează adeseori în lucrarea Metamorfozele şi simbolurile libidoului. Steinthal era editorul Revistei de psihologie a popoarelor şi de lingvistică ( Zeitschrift fur Volkerpsychologie und Sprachwissenschaft).

Jean-Martin Charcot (1825-1893)
Neurolog francez, medic-şef la Salpetriere, cunoscut pentru lucrările sale asupra isteriei şi asupra hipnozei, a avut o influenţă decisivă asupra lui Freud. Acesta din urmă a studiat cu Charcot între anii 1885-1886, i-a tradus cursurile în limba germană ( Neue Vorlesungen uber die Krankheiten des Nervensystems, insbesondere uber Hysterie, Viena 1886, care sînt traducerea după Lecons du mardi a la Salpetriere, Paris, 1889-1892), şi i-a dat fiului său cel mai mare prenumele său.

Josef Breuer (1842-1925)
Medic şi fiziolog austriac, este alături de Freud autorul Studiilor asupra isteriei , Viena 1895. Rămîne însă în istoria psihanalizei pentru experienţele sale terapeutice cu Anna O., şi descoperirea metodei cathartice ( talking cure) în urma cărora Freud va deschide calea revoluţionarelor descoperiri ale psihanalizei. -> Vezi şi articolul despre terapia cathartică aici.

Joseph Dejerine (1849-1917)
Neurolog elveţian, a fost director la Salpetriere, Paris.

Karl Heilbronner (1869-1914)
Psihiatru german, a condus clinica universitară din Utrecht.

Leopold Lowenfeld (1857-1923)
Psihiatru la Munchen, a publicat în 1901 lucrarea lui Freud Uber den Traum ( Despre vis) în colecţia Grenzfragen des Nerven-und Seelenlebens, care era editată de el însuşi împreună cu H. Kurella. De altfel, el a introdul contribuţii semnate de Freud în două din propriile sale cărţi: Die Freudsche psychoanalytische Methode (Metoda psihanalitică a lui Freud) în Die psychischen Zwangserscheinungen (Fenomenele psihice obsesive), Wiesbaden, 1904 şi Meine Ansichten uber die Rolle der Sexualitat in der Atiologie der Neurosen (Opiniile mele asupra rolului sexualităţii în etiologia nevrozelor) G.W., V, în a patra ediţie a Sexualleben und Nervenleiden ( Viaţa sexuală şi afecţiunile nervoase), Wiesbaden, 1906.

Ludwig Frank (1863-1935)
Neurolog la Zurich, partizan al lui Forel.

Manfred Bleuler
Născut în 1903, psihiatru reputat, ca şi tatăl său profesor la universitatea din Zurich şi director la azilul din Burgholzli.din 1942 pînă în 1969.

Max Isserlin (1879-1941)
Neurolog la Munchen; a fost multă vreme asistentul lui Kraepelin. A murit în Anglia unde a trăit ca refugiat.

Otto Gross (1877-1919)
Studii de medicină la Graz, apoi asistent al lui Kraepelin la Munchen.

Paul Eugen Bleuler (1857-1939)
Din 1898 pînă în 1927, profesor de psihiatrie la universitatea din Zurich şi  director la azilul din Burgholzli, succedîndu-i maestrului său Forel. Mai înainte, director la azilul Rheinau (canton din Zurich) timp de 12 ani.

Unul din marii pionieri ai psihiatriei, în special ai dementia praecox, pe care a numit-o primul "schizofrenie".

Sub directa influenţă a metodei psihanalitice, Bleuler va aduce importante contribuţii la cunoaşterea autismului şi ambivalenţei.

Se pare că a fost sensibil la ideile lui Freud încă din 1901, atunci cînd i-a cerut lui Jung să  facă o expunere asupra cărţii lui Freud Interpretarea viselor în faţa medicilor de la Burgholzli.

Întreaga sa viaţă Bleuler a pledat  împotriva alcoolismului. Manualul său de psihiatrie (Lehrbuch der Psychiatrie), Berlin, 1916, se mai bucură şi azi de autoritate.

Paul Sollier (1861-1933)
Psihiatru la Boulogne-sur-Seine.

Pierre Janet (1859-1947)
Profesor de psihologie la College de France. A  fost unul dintre primii care au admis inconştientul, dar a refuzat psihanaliza. Jung a urmat la Salpetriere, între 1902-1903, cursurile sale.

Philippe (Fulop) Stein (1867-1918)
Psihiatru maghiar format la Viena. El a participat între anii 1906-1907 la experienţele de asociaţii la Burgholzli, după ce l-a cunoscut pe Bleuler la Congresul internaţional de anti-alcoolism de la Budapesta, în 1905. Fondator al mişcării ani-alcoolism din Ungaria. El a abandonat psihanaliza în 1913 şi a lucrat de atunci ca neurolog la spitalul muncitoresc din Budapesta.

Robert Eugen Gaupp (1870-1953)
Profesor de  neurologie şi de psihiatrie la Tubingen. Editor  responsabil al Zentralblatt fur Nervenheilkunde und Psychiatrie.

Theodore Flournoy (1854-1920)
Psihiatru elveţian. Influenţat, ca şi Claparede, de gîndirea lui William James. Jung a utilizat lucrările lui Flournoy, în particular cazul Frank Miller în Metamorfozele şi simbolurile libidoului, ca şi cercetările asupra unui medium, Din Indii, la planeta Marte.

Wilhelm Fliess (1858-1928)
Oto-rino-laringolog berlinez, cel mai bun  prieten al lui Freud înainte de 1900 - după Jones, vol.I, cap.XIII, şi Freud: Naşterea  psihanalizei. După ruptura relaţiilor lor, Freud a  adoptat o atitudine extrem de critică faţă de opera ştiinţifică a lui Fliess, în cel mai înalt grad speculativă. (Vezi şi articolul dedicat lui Fliess aici.)

Wilhelm Jensen (1837-1911)
Dramaturg şi romancier german, originar din Holstein, care a fost foarte citit în epoca sa. Una din nuvelele sale - Gradiva - publicată în Schriften zur angewandten Seelenkunde, fasc.I, Leipzig şi Viena 1907, a fost comentată psihanalitic de Freud în lucrarea sa Delir şi vise în Gradiva lui W. Jensen.

Wiener Vereinigung fur Psychoanalyse (Asociaţia vieneză de psihanaliză).
Discipolii lui Freud se reuneau singular din 1902 în sala de aşteptare a locuinţei lui Freud, în cadrul seratelor psihologice de miercuri.

În anul 1909, grupul şi-a luat numele de mai sus. Din 1910, şedinţele au avut loc la seminarul medicilor. Vezi şi introducerea lui Hermann Nunberg la protocoale: Minutes of the Vienna Psychoanalytic Society, ed. H. Nunberg şi E. Federn, New York, 1962.

Wilhelm Wundt (1832-1920)
Profesor de psihologie şi de fiziologie la Leipzig; lucrările sale celebre în domeniul psihologiei experimentale anunţă experienţele de asociaţie ale lui Jung. AROPA

--
Mai multe informaţii despre personalităţi care au interacţionat cu psihanaliza vor fi publicate în continuare. Dacă vrei să fii la curent cu noutăţile abonează-te la lista noastră de noutăţi (newsletter). Vezi linkul din bara de meniu de jos.