Sigmund Freud (stînga) şi Fliess în perioada colaborării lor legendare

Wilhelm Fliess (1858-1928) a jucat un rol important în preistoria psihanalizei. Oto-rino-laringolog de profesie, din Berlin, Fliess l-a cunoscut pe Freud  la sugestia lui Breuer, în 1887, după ce frecventase cîteva din conferinţele lui la Viena. Curînd între cei doi se stabilesc legăturile unei strînse prietenii.

Fliess este confesorul şi susţinătorul moral al lui Freud, care se află în perioada cea mai productivă a activităţii sale de psihanalist, şi comunica prin epistole cu amicul său berlinez. Fliess nu era însă doar un simplu ascultător şi critic al ideilor freudiene - el însuşi avea contribuţii ştiinţifice ambiţioase care se cereau confirmare de Freud.

Fliess este autorul unei teorii asupra nevrozei nazale reflexe, care include bisexualitatea şi teoria periodicităţii vitale. Această din urmă teorie - un soi de bioritmologie -  susţinea că toate procesele vitale (inclusiv cele patologice) se desfăşoară după un ciclu de 28 de zile, la femeie, şi 23 de zile, la bărbat. Raporturi diverse numerice ar fi trebuit să ne ajute să calculăm, de pildă, data însănătoşirii după o boală sau, de ce nu, data probabilă a morţii cuiva.

În general se consideră că influenţele directe ale lui Fliess asupra naşterii psihanalizei nu sînt importante. Teoriile sale nu au suportat proba timpului. Totuşi, Fliess a fost primul care i-a atras atenţia lui Freud asupra importanţei cuvintelor de duh, ca material util pentru cercetarea psihanalitică. Freud declara chiar: "Tu m-ai învăţat că în spatele oricărei fantezii populare se ascunde ceva adevărat" (1896). În plus, am amintit mai devreme despre teoria bisexualităţii care îşi va avea locul ei în eseurile despre sexualitate publicate de Freud, la începutul anilor 1900.

Mai mult chiar, calculele numerice din capitolul dedicat superstiţiei - din lucrarea "Psihopatologia vieţii cotidiene" (1901) - şi alte asemenea asociaţii labirintice amintesc fără doar şi poate de calculele bioritmice iniţiate de Fliess.

Experienţa cu Fliess nu este numai povestea proiecţiei ambivalenţei psihice a unui Freud care descoperă în sine o nevoie imperioasă de a avea un amic şi un duşman în una şi aceeaşi persoană. Freud a cîştigat mult din confruntarea ideilor ştiinţifice, alipind o parte din concepţiile amicului său la teoriile sale născînde.

Relaţiile profesionale şi amicale dintre Freud şi Fliess ne sînt cunoscute din scrisorile lor, care au fost salvate de Marie Bonaparte, în 1938, la vremea cînd Freud se grăbea să imigreze în Anglia, împreună cu familia sa.

Corespondenţa lor acoperă perioada anilor 1887-1902 şi rămîne un document de primă mînă pentru studiul dezvoltării gîndirii psihanalitice freudiene. AROPA

--

<- Înapoi la Dizidenţi