Nici Jung - nici Freud

La sfîrşitul anului 1989, cînd cu revoluţia, eram convins că va veni vremea psihanalizei. Într-adevăr, se putea scrie liber după '90, şi despre orice, lumea era pasionată de orice. Ţin minte că revista de psihanaliză OMEN s-a vîndut într-un tiraj fantastic atunci: 20.000 exemplare! Freud, dacă ar fi trăit, ar fi fost şocat de această veste: psihanaliza vîndută în tiraj de masă. Ar fi căutat explicaţii în psihicul inconştient, ar fi oferit interpretări...

Nu mi-am imaginat atunci că psihanaliza se va limita la Freud că interesul publicului nu va fi orientat şi spre Jung. La drept vorbind, eram convins ca Jung are mai multe şanse, pentru că nu este atît de sexual în teoriile sale, ba cochetează şi cu religia, cu mistica etc. Pe scurt, eram sigur că Jung va fi pe buzele tuturor, mici şi mari, intelectuali, profesori, psihologi...

Au trecut de atunci 17 ani. Există azi interes pentru Jung? Se citeşte Jung, se învaţă, se cunoaşte Jung?

În urma cu circa o lună, AROPA a iniţiat cu surle şi trîmbiţe un concurs de eseuri pe tema "Jung şi religia". O temă arzătoare, oricînd actuală. Se cerea o lucrare de maximum 3 pagini care să abordeze oricare aspect legat de temă. Nu se impunea niciun barem, oricine putea participa. Şi ce e mai important: se acordau premii, premiul întîi în valoare de 250 lei noi!

Concursul nu a avut succesul scontat! Pînă la data anunţată predării lucrărilor nu am primit... nimic! Nimic măcar vreo întrebare sfioasă despre ce trebuie scris, cum, etc. Nimic! La început nu am înţeles despre ce e vorba, pînă cînd un amic intelectual (profesor de istorie) m-a elucidat: "Colega, mi-a zis el, ăştia habar n-au de nimic! Intră la facultate ca să fie acolo şi ies la fel, tîmpiţi! E o generaţie defectă!" Mi-a adus o mulţime de argumente referindu-se la elevii săi. Se părea că are dreptate...

Zic "se părea" deoarece cei care frecventează site-urile noastre şi ne citesc publicaţiile nu sî nt numai "generaţia tînără", defectă. Sînt şi oameni în etate, cu experienţă şi profesii frumoase: psihologi, profesori, filozofi, medici. Aceştia sînt mai puţini, e drept, şi aproape deloc receptivi la activităţile online. Totuşi! Nici ei nu vin cu nimic, nici ei nu ştiu nimic despre Jung (şi nici nu citesc, se pare), nici ei nu sînt mai presus decît fiii sau nepoţii...

Iar dacă Jung nu este deloc receptat, îmi zic, cum poate fi Freud? Freud cu sexualitatea, cu nevrozele şi inconştientul, refulările, rezistenţele, adică chestiuni "dezgustătoare"(1) dar şi prea complicate...

E o întrebare retorică la care nu aştept răspuns dar sper să mediteze şi cei tineri, şi cei vîrstnici. Poate se trezesc şi, cine ştie, dăm drumul la concurs?

Note:
1. Freud e receptat la noi cu dezgust sau cu o atitudine de superioritate satisfăcută, considerîndu-se că este depăşit. În realitate, Freud nu este depăşit şi nicidecum în România, unde nu s-a studiat şi nu se studiază sistematic.

--
Articol de Ioan Ionuţ