Burtă, numai burtă?

Am văzut mulţimi impresionante de oameni care nu fac altceva în concediu decît să întindă grătare undeva, oriunde. Am văzut oameni care fac şi 3 grătare pe zi la care adaugă butoaie de bere şi muzici maneliste. E bine, e rău?

Cineva îmi spune că şi alţii fac la fel - civilizaţii din Europa sau USA. Tot grătare, tot manele (ale lor), adică burtă şi numai burtă. Oare aşa să fie?

Zilele trecute am văzut un reportaj despre un mare tenor roman care cîntă de ani buni la opera din Viena. Nu mai auzisem de el la noi. Şi m-a mirat, pentru că românii afectează un mare interes pentru valorile naţionale etc. Dar despre tenor nimic. Oare, aşa e şi pe la alţii?

Nu! Burtăverzimea de aiurea iubeşte (şi) muzica bună şi preţuieşte valoarea artiştilor cu har! Asta explică de ce tenorul nostru a ales Viena şi nu Bucureşti.

Conchid că românului îi lipseşte dragostea de cultură. Cazul tenorului nu este unic; imens de mulţi români de geniu au murit prin străinătăţi fără să fi făcut valuri în România. Iar cei de care s-a mai auzit cîte ceva au devenit ţinta atacurilor furioase ale bisericii noastre naţionale şi ale "geniilor" rămase în ţară - autori fără opere. Pentru români viaţa se limitează la burtă şi iar burtă, muzici abjecte şi cîştig imediat prin orice mijloace (aşa-zisele "tunuri"). Va ieşi el din această beznă existenţială în contactul cu ceilalţi, comunitarii "din afară"?

Personal nu cred. Eu cred că românul va găsi la ceilalţi (numai) o confirmare a limitărilor sale pe care le va impune cu triumf oriunde merge să muncească, să fure sau (mai rar) să viziteze. Am deja confirmarea acestei convingeri. Mulţi afirmă, cînd se aduce vorba de corupţie, că ea există şi la alţii. Corupţia nu este numai românească, într-adevăr. Totuşi nu se zice nimic despre alte aspecte - pozitive - care exista la alţii şi la noi nu! De pildă, dragostea pentru valorile artistice autentice. Iar această discrepanţă nu deranjează pe nimeni.

AROPA