Românii şi credinţa

Ne-am aşteptat ca înmormîntarea lui Teoctist să aducă o mulţime strivitoare de credincioşi participanţi, în loc de "cîteva mii" anunţate de presă. De ce? Nu neapărat pentru haloul social al personalităţii fostului patriarh, ci pentru că ne-am obişnuit cu sondajele în care Biserica ocupă locul 1 la categoria credibilitate. În acest context, o prezenţă masivă a populaţiei la funeralii ni se părea normală. Dar nu a fost aşa.

Explicaţia poate fi că sondajele sunt de obicei comandate şi măs luite. Altfel spus, acea majoritate a celor care aleg Biserica există doar pe hîrtie. Totuşi nu ne mulţumeşte această explicaţie - ne îndoim că Biserica are o contribuţie substanţială în falsificarea sondajelor. Mai d egrabă am putea încerca să explicăm psihologic interesul scăzut al populaţiei pentru dispariţia lui T eoctist.

Populaţia face distincţie între credinţă, botezată generic Biserică, şi ierarhii Bisericii, mai-marii ei, funcţionarii, preoţii şi chiar călugării. Oamenii ţin la credinţa lor în Dumnezeu, dar nu o confundă cu cei care o reprezintă. Asta explică de ce răspund la sondaje pozitiv, în favoarea Bisericii, dar nu se prezintă la funerariile patriarhului. În acelaşi context, credem că interesul pentru ierarhi a fost erodat şi de scandalurile de corupţie, imoralitate şi colaborare cu securitatea de care nici Teoctist nu a fost străin. O Biserică imorală, colaboraţionistă, în plin avînt de privatizare (majoritatea mînăstirilor ortodoxe au devenit adevărate S.R.L.-uri care comercializează produse şi servicii), este puţin probabil să mai atragă credincioşi. Dacă facem abstracţie de cerşetori şi femei de vîrsta a treia, de cîţiva fanatici pe care îi găsim în orice religie, creştinismul nos tru ortodox nu mai are trecere.

Oamenii sunt interesaţi de religie în continuare dar sînt dezinteresaţi de Biserică şi de funcţionărimea ei. Ei numesc credinţa lor "Biserică" dar nu se referă în mod explicit sau implicit la instituţia ca atare. Iată explicaţia care ni se pare cea mai plauzibilă.

AROPA