Psihanaliză + religie = sinteză salvatoare?

Am citit recent un interviu cu cineva care se recomandă psihanalist (fiind de meserie psihiatru), un interviu care m-a pus serios pe gînduri. Mai exact, una din afirmaţiile intervievatului, cum că psihanaliza şi religia trebuie să colaboreze pentru a realiza un soi de sinteză salvatoare!

De ce miră această afirmaţie? În primul rînd pentru că Freud a arătat, pe drept cuvînt, o mare rezervă faţă de religie pe care a analizat-o în fondul ei de credinţe şi expectaţii arătînd că omul religios nu diferă esenţialmente de cel nevrotic!

În al doilea rînd, pentru că psihiatrul nostru ignoră un lucru esenţial: psihanaliza şi religia nu au finalităţi comune. Am putea admite ca credibilă o afirmaţie gen: psihiatria şi psihanaliza, împreună, să realizeze o sinteză etc. Religia nu are însă acelaşi domeniu de aplicabilitate - sănătatea psihică sau mintală Ľapropiere "salvatoare" de psihanaliză?

Sigur că religiei nu îi este indiferentă sănătatea (de orice fel ar fi ea, inclusiv cea mintală), dar acest obiectiv nu ocupă în religie locul primordial. Pentru religie scopul final constă în reintegrarea condiţiei adamice de fără păcat , din care perechea primordială (şi prin ea lumea) a căzut prin neascultare (mă refer, evident, la religia creştină). În final, această condiţie ar oferi viaţa veşnică!

Psihanaliza nu poate nici măcar visa la asemenea realizări Ľeste mulţumită dacă pacientul care se angajează în cură se eliberează de simptomele sale nevrotice şi devine mult mai apt pentru viaţă.

Aşadar, cum ar putea colabora două discipline care nu au acelaşi obiectiv? Şi chiar dacă ar încerca să găsească o apropiere - în fond , şi psihanaliza se ocupă, în felul ei, de suflet, chiar dacă de un suflet psihologizat - ce ar putea împrumuta una de la alta sau ce ar putea aduce ambele în folosul unei sinteze salvatoare?

Întrebarea mea este retorică şi vrea doar să evidenţieze absurdul afirmaţiei care vrea o sinteză între psihanaliză şi religie!

Asemenea afirmaţii inexacte sau chiar obscure găsim cu nemiluita (sic) la "psihanaliştii" români (am pus cuvîntul între ghilimele pentru a-i deosebi cultural de alţii), care au uitat să citească. Da, să citească, pentru că numai şi citind cîteva rînduri din opera lui Freud - care, la urma urmei, este creatorul psihanalizei şi ştie despre ce vorbeşte - ar fi văzut că ceea ce ei visează nu are fundament în chiar teoria disciplinei pe care pretind că o reprezintă.

Dar mai cred că astfel de afirmaţii au şi darul să zăpăcească, ca şi informaţiile jurnalistice de genul găina a născut pui vii! Psihanaliştii doresc să se remarce şi ei pe o piaţă sugrumată de consum şi prost gust, şi o fac adeseori cu asemenea mijloace discutabile.