O reclamă de doi bani?

O reclamă poate fi un bum comercial. Cînd e în domeniul politic poate schimba opinia publică în sensul urmărit de client. Dar poate aduce şi prejudicii clientului, dacă reclama nu este bine concepută.

Prin sălile de aşteptare ale metrourilor din Bucureşti avem mai nou reclame cu Băsescu! Mai precis, o imagine cu domnia sa ţinînd palmele la gură şi următoarele texte alăturate: Să tac? Ei asta vor... Dar tu ce vrei? Ideea reclamei este simplă: ea trebuie să mişte opinia publică în sensul susţinerii lui Băsescu la referendum, ca el să vorbească mai departe...

Totuşi realizarea reclamei are mai multe lacune şi de aceea nu îşi atinge scopul urmărit.

- La români există expresia "i-a pus pumnul în gură", în sensul că "l-a obligat să tacă". Ilustrată, această zicală ar fi trebuit să arate un Băsescu cu pumnul în/la gură, desigur pumnul oponenţilor săi. Dar reclama ne arată mîinile lui Băsescu, ceea ce nu sugerează ideea că este împiedicat de oponenţii săi să vorbească, ci că el poate vorbi, dar o face numai dacă vrea. Astfel, impactul reclamei scade simţitor.

- Din punct de vedere politic ideea că e necesară vorbirea liberă a preşedintelui nu face mulţi bani. În fond, omul politic se remarcă prin ceea ce face sau determină să se facă şi NU prin vorbe. Dar oare această carenţă a reclamei - accentul pus pe vorbe, pe vorbire - nu exprimă ea o realitate politică la noi? Oare ce a făcut Băsescu ca preşedinte al României? Pentru că ştim ce a vorbit...

Reclamă de la metrou nu are impact - este fragilă, vulnerabilă, stîngace şi trădează idei contrare intenţiei ghicite. Să fie oare numai o eroare de concepţie?

AROPA