Miracolul din mînăstire

Eram la Mînăstirea dintr-un lemn. Am remarcat stejarul secular - nu e greu de remarcat pentru că e pus în evidenţă printr-o pancartă care îi subliniază calităţile. La bisericuţă, o măicuţă explică faptul că nu trebuie să ne închinăm la copac, să nu punem bileţele cu dorinţele noastre în scorbură etc. deoarece copacul nu are puteri miraculoase. E un simplu copac. Dar oamenii continuă cu încăpăţînare să pună bileţele şi să spere că stejarul secular va face minuni!

Conchid că ce lipseşte Bisericii şi religiei noastre este amprenta sfîntului, prezenţa lui imortalizată. Să mergi la mînăstire şi să găseşti mormîntul lui pe care să scrie: Aici odihnesc moaştele sfîntului X care s-a ridicat la cer la data de... El s-a nevoit pentru păcatele lui şi ale noastre şi a dobîndit Împărăţia.

Oamenii au nevoie de sfinţi, de exemple vii ale credinţei sau mai exact ale puterii credinţei. Pentru oameni contează numai eficacitatea, aici-şi-acum, a credinţei (dar acesta este un alt subiect). Restul este nebulos...

În mînăstirile noastre ortodoxe nu găsim decît moaşte de oameni politici (în cel mai bun caz). Nu ştiu unde sînt sfinţii noştri dar oricum nu cred că Ştefan cel Mare poate fi numit sfînt.

Acest minus în sfinţenie este dăunător pentru mase care nu au un suport uman-concret pentru a crede. Şi astfel se întorc la simboluri precreştine şi la cultul copacilor sacri.

--
Articol de Ioan Ionuţ