Citeam undeva în Rolan Jaccard (Exilul interior) că guvernele nu au interes ca populațiile lor să se maturizeze. Cred că la noi problema maturizării nici nu se pune măcar! Cîteva statistici luate la întîmplare
arată că firmele de telefonie mobilă au făcut în România afaceri la care nici nu visau. Deși popor sărac, românii nu ratează nicio o ocazie să cumpere ultimile modele de celulare, cu cameră, mp3, și multe alte accesorii
inutile. Instinctul și plăcerea jocului sînt hrănite cu produse mărunte care aduc imense profituri celor care le comercializează. Produse inutile, fără care se poate trăi (cum s-a făcut de altfel) fără griji.Dar nu jocul este speculat la român, ci și mania lui proverbială de a se da mare: nevoia intensă a românului de a se arată și dovedi cu mult peste semeni. Și dacă nu o poate face la capitolul inteligență
(pentru că nu o are), atunci o face prin acumularea de bunuri inutile, dar care au rolul de marcări sociali de reușită.
Ce sînt acești marcări? Produse și bunuri care achiziționate îi conferă
posesorului lor statutul de om reușit, de ins demn de invidiat. Printre aceste produse sînt și plasmele cu diagonală mare. Românii cheltuiesc averi pe asemenea nimicuri numai pentru a fi în vîrf! Cunosc oameni care s-au
băgat la datorii crunte pentru a-și cumpăra plasme cu diagonala cît casa. Ei trăiau senzații intense de satisfacție cînd puteau arăta aceste produse prietenilor, vecinilor, rudelor...
Joaca cu obiecte fără
rost și colecționarea lor, megalomania fără limite, neputința de a judeca limpede natura eforturilor financiare sînt cîteva din simptomele care acuză imaturitatea românilor, infantilismul lor, neputința lor de a se
angaja plenar în exigențele vieții adulte.
Am spus la început că guvernele occidentale suporta infantilismul popoarelor lor, că nu au interes ca ele să se maturizeze. Am putea pune astfel semnul egal între
"proștii" lor și "proștii" noștri. Totuși există diferențe notabile. Și anume, de ordin cantitativ.
Succesul nemaipomenit al firmelor de telefonie mobilă în România atestă faptul că "proștii" noștri sînt
mai mulți ca număr, procentual.
Ceea ce înclină balanța într-o societate spre calitate a vieții și a minții sau spre infantilism și idioție este raportul social dintre membrii inteligenți,
maturi și "stupid people". La noi acest raport nu există, ceea ce vrea să însemne că imaturii domină detașat și nu există alternativa viabilă a sensului și calității pe care ar trebui să o propună mediile elevate. În
acest context, valorile sociale reale, cum ar fi sensul, creativitatea, sentimentul angajării în ceva cu adevărat mare și important pentru viață și societate, dispar, pentru că nu sînt susținute, dimpotrivă,
adeseori sînt ridiculizate.
Urmarea acestui fenomen este că nu vei putea construi în România ceva viabil - orice - dacă nu are rolul de marcăr
social al produselor din gama celor amintite aici. Dacă nu satisface nevoia ludică și megalomania infantilă.
Consecințele sînt tragice!
--
Articol de Ioan Ionuț