Cine are nevoie de români adulţi?

Citeam undeva în Rolan Jaccard (Exilul interior) că guvernele nu au interes ca populaţiile lor să se maturizeze. Cred că la noi problema maturizării nici nu se pune măcar! Cîteva statistici luate la întîmplare arată că firmele de telefonie mobilă au făcut în România afaceri la care nici nu visau. Deşi popor sărac, românii nu ratează nicio o ocazie să cumpere ultimile modele de celulare, cu cameră, mp3, şi multe alte accesorii inutile. Instinctul şi plăcerea jocului sînt hrănite cu produse mărunte care aduc imense profituri celor care le comercializează. Produse inutile, fără care se poate trăi (cum s-a făcut de altfel) fără griji.

Dar nu jocul este speculat la român, ci şi mania lui proverbială de a se da mare: nevoia intensă a românului de a se arată şi dovedi cu mult peste semeni. Şi dacă nu o poate face la capitolul inteligenţă (pentru că nu o are), atunci o face prin acumularea de bunuri inutile, dar care au rolul de marcări sociali de reuşită.

Ce sînt aceşti marcări? Produse şi bunuri care achiziţionate îi conferă posesorului lor statutul de om reuşit, de ins demn de invidiat. Printre aceste produse sînt şi plasmele cu diagonală mare. Românii cheltuiesc averi pe asemenea nimicuri numai pentru a fi în vîrf! Cunosc oameni care s-au băgat la datorii crunte pentru a-şi cumpăra plasme cu diagonala cît casa. Ei trăiau senzaţii intense de satisfacţie cînd puteau arăta aceste produse prietenilor, vecinilor, rudelor...

Joaca cu obiecte fără rost şi colecţionarea lor, megalomania fără limite, neputinţa de a judeca limpede natura eforturilor financiare sînt cîteva din simptomele care acuză imaturitatea românilor, infantilismul lor, neputinţa lor de a se angaja plenar în exigenţele vieţii adulte.

Am spus la început că guvernele occidentale suporta infantilismul popoarelor lor, că nu au interes ca ele să se maturizeze. Am putea pune astfel semnul egal între "proştii" lor şi "proştii" noştri. Totuşi există diferenţe notabile. Şi anume, de ordin cantitativ.

Succesul nemaipomenit al firmelor de telefonie mobilă în România atestă faptul că "proştii" noştri sînt mai mulţi ca număr, procentual.

Ceea ce înclină balanţa într-o societate spre calitate a vieţii şi a minţii sau spre infantilism şi idioţie este raportul social dintre membrii inteligenţi, maturi şi "stupid people". La noi acest raport nu există, ceea ce vrea să însemne că imaturii domină detaşat şi nu există alternativa viabilă a sensului şi calităţii pe care ar trebui să o propună mediile elevate. În acest context, valorile sociale  reale, cum ar fi sensul, creativitatea, sentimentul angajării în ceva cu adevărat mare şi important pentru viaţă şi societate, dispar, pentru că nu sînt susţinute, dimpotrivă, adeseori sînt ridiculizate.

Urmarea acestui fenomen este că nu vei putea construi în România ceva viabil - orice - dacă nu are rolul de marcăr social al produselor din gama celor amintite aici. Dacă nu satisface nevoia ludică şi megalomania infantilă.

Consecinţele sînt tragice!

--
Articol de Ioan Ionuţ