Paştele, prilej de sărbătoare a burţii

Ştim cu toţii că există o semnificaţie spirituală a postului de Paşte. Această semnificaţie este dublă: legată de istoria poporului evreu şi de cea a lui Isus Christos, considerat Mesia de creştini. Semnificaţia postului este de a comemora un eveniment, şi acesta, în cazul creştinilor, este Învierea Domnului. Dar Învierea nu este un eveniment oarecare. El este confirmarea Căii lui Isus, a drumului spiritual care duce la Eliberarea de Moarte, de moartea ca pedeapsă eternă a neascultării protopărinţilor Adam şi Eva.

Eliberarea de moarte, Viaţa veşnică sînt teme viu prezente în spiritualitatea epocii în care a trăit Isus. Dar mai sînt ele oare, azi, la fel de actuale?

Mă tem că nu. Oamenii religioşi (mai precis care se declară astfel) se folosesc de religie ca de un soi de remediu-soluţie pentru toate problemele lor lumeşti: boli, căsătorie, examene, bani etc. Nimic spiritual în toate acestea. Mai mult decît atît, dacă facem un sondaj observăm cu surprindere că cei mai mulţi "creştini" ţin postul pentru că "aşa e bine". Există şi alte explicaţii, şi mai lumeşti, oferite de specialiştii în nutriţie şi medicina alternativă: detoxifiere, adaptarea la trecerea de la iarnă la primăvară etc.

Dar postul, ca semnificaţie religioasă, nu este în sine Calea. Aşa cum am zis, el este comemorarea, amintirea unui eveniment cu semnificaţie centrală în lumea creştină. Dincolo de post, adevăratele procedee de a atinge Viaţa sînt descrie de Isus în termeni ca revenire la stadiul de copil, naştere din nou, de sus, sau din Duh.

Toate aceste detalii esenţiale lipsesc în "postul" contemporanilor noştri. A dispărut chiar şi fiorul mistic. A rămas serbarea-spectacol de la Biserică şi mai ales masa de Paşte, cu tonele de cărnuri şi vin, prilej minunat de umplut burţile.

Căci ce este mai plăcut (pervers?) decît să te înfometezi o vreme pentru ca la un moment dat să dai iama în feluri sofisticate de mîncăruri şi băuturi?!

Cam la asta se reduce Paştele pentru majoritatea dintre noi: un prilej de sărbătoare a burţii.

AROPA