Abc-ul exprimării

de Ioan Ionuţ

Este indiscutabil că talk-show-urile au mare succes de piaţă. La fel, emisiunile cu oameni care fac diverse prostioare şi mai ales vorbesc, vorbesc vrute şi nevrute.

Toate emisiunile astea aduc ceva nou - discursul altuia. Această noutate adăugată la faptul de a fi cuplat pe viu la ce se petrece aici şi acum poate fi o sursă de plăcere. Şi chiar este!

Dar atracţia imensă pentru talk-show mai are şi o altă explicaţie. 90 la sută din populaţie nu gîndeşte.* La această categorie sistemul nervos este funcţional numai la nivel vegetativ şi foarte puţin la nivelul elaborărilor şi operaţiunilor mentale. Oamenii din ceastă categorie sunt ghidaţi de seturi de idei (reguli) de-a gata şi impulsuri (acte condiţionate) astfel încît ei trăiesc şi se exprimă la nivelul minim (doar există) în viaţa socială.

Pentru aceşti oameni emisiunile de tip talk-show au şi altă valenţă: îi pun în situaţia de a gîndi. Ei gîndesc prin identificare cu personajele de pe ecran, şi trăiesc gîndind prin aceste personaje. Iată de ce au succes aceste emisiuni.

În viaţa reală, oamenii de care vorbesc aici se comportă robotic . Să dau un exemplu: regula spune să mergi la plimbare în parc duminica - este ceea ce fac şi ei, merg la plimbare duminica. În timpul săptămînii nevoia de plimbare (dacă există) este inhibată. Sau regula spune că oamenii politici (aleşi) sunt automat bine intenţionaţi. Realitatea arată, însă, că ei nu sunt aşa şi totuşi sunt respectaţi şi admiraţi fără limite, apoi aleşi din nou, la infinit.

În instituţiile statului purtarea robotică e la ea acasă. Numim asta ceremonie sau protocol - vezi în parlament, în recepţiile şi întrunirile politice. Din nefericire, robotizarea se extinde şi dincolo de limitele ceremonialului, pentru a cuprinde aproape toate sectoarele vieţii publice!

Oamenii care nu gîndesc sunt mană cerească pentru politicieni. Pentru că pot fi manevraţi, ca o turmă (în masă), numai prin  lansarea cîtorva comenzi simple (expresii verbale) la care mulţimea vibrează în cor, gen: "nu ne vindem ţara" (deşi e evident că toţi o vînd, atunci cînd au ocazia).

Şi dacă aceşti oameni sunt utili pentru că pot fi uşor controlaţi de politicieni, ei sunt menţinuţi în această stare cu producţiile mass-media, cu reclama stupidă comercială, cu comerţul furibund de produse inutile (celulare, plasme, maşini "bengoase").

În fine, ce poate face psihanalistul pentru ei? Nimic! Aceşti oameni sunt inexistenţi din punct de vedere psihic. Ajunşi în cabinetul psihanalistului ei abia învaţă abc-ul exprimării, după care fac primii paşi spre problematizare! Nu merg prea departe, însă, pentru că acest efort îi epuizează şi nu aduce plăcere instant...

--
*Procentul ales de mine este foarte optimist dacă ţinem cont de faptul că persoane intelectuale cu reputaţie lansează şi ele idei colective, primite de-a gata prin mass-media. Foarte puţine noutăţi putem remarca la intelectualii români, ceea ce denotă sărăcie... intelectuală.