Explicaţia succesului la tineri
a filmelor cu vampiri

"Ce ar zice mamă-ta dacă ar afla că te-ai cuplat cu un vampir?" o întreabă un personaj pe eroina unui film, mult mediatizat, cu vampiri. Răspunsul vine sec: "Care dintre ele?"

Poate să ne amuze, poate să ne consterneze, răspunsul eroinei nu este esenţial aici. Ceea ce mă intrigă pe mine e ideea bizară că am putea avea relaţii umane cu vampirii. Adică, oamenii obişnuiţi ar putea trăi alături de vampiri, aşa cum trăiesc alături de semenii lor, oameni.

Vampirii nu sunt oameni - ei nu sunt omenoşi, nu trăiesc în sensul în care înţelegem noi viaţa. Ce ştim despre vampiri din surse folclorice se limitează la modul lor de alimentare, direct cu sîngele victimei. Că ar există o relaţie socială cu victimele nu se atestă.

Întrebarea mea ar fi care este explicaţia atracţiei în masă a tinerilor de aceste filme neverosimile? O primă explicaţie găsesc dacă notez faptul că vampirii dispun şi de forţe colosale, care depăşesc categoric puterile unui om normal. Acest aspect oferă tinerilor posibilitatea de a-şi împlini un vis. Identificîndu-se cu vampirii de pe ecran tinerii pot afirma deschis: "Noi nu suntem ca voi (oamenii obişnuiţi, evident, părinţii, maturii), noi sîntem altfel şi mai ales mai puternici!" Ferocitatea vampirilor este semnul puterii lor superioare celei umane. Găsim aici desigur unul din principalele motive ale atracţiei de filmele cu vampiri: să poţi domina mediul social cu uşurinţa unui supraom!!!

Desigur că societatea ar fi trebuit să lupte eficient pentru a diminua foamea de putere a tinerilor - pînă la un punct naturală. Este demersul firesc care la societăţile integrate vizează menţinerea echilibrului social axat pe organizarea piramidală şi vîrstă. Societatea modernă - în speţă occidentală - interesată pînă la manie de consum şi profit - poate anula acest demers şi angaja tinerii, ca în cunoscutul îndemn "urmează-ţi setea", într-o dispută vie - chiar dacă numai prin intermediari de cinema - care pe care, cu lumea adultă

În al doilea rînd, este la fel de clar că convieţuirea în aceeaşi persoană a caracterelor umane - deci sociale - şi supraumane (forţă, eficacitate ocultă) este o idee puerilă. La o vîrstă  fragedă, cînd copilul nu a descoperit încă dragostea pentru obiect, stadiul narcisic, imaginaţia de putere trebuie să compenseze sentimentul inferiorităţii în faţa lumii fizice şi a adulţilor. Această perioadă este fixată. Tinerii care trăiesc prin filmele cu vampiri sunt de fapt copii, nu au încetat să fie copii, la care predomină principiul plăcerii în funcţionarea mentală. Spus mai simplu, filmele cu vampiri îi fascinează pentru că nu-i obligă să gîndească matur, adică să distingă între percepţie şi reprezentare.

Reîntoarcerea la copilărie, menţinerea permanentă a stării paradisiace a fuziunii cu corpul maternal etc. sunt ispite care s-au afirmat în literatură şi artă, în imagistică, în poezie etc. dar nu au fost niciodată, ca în zilele noastre, activ susţinute de ideologia consumului prin fabrica de iluzii care este cinematografia.

În fine, în filmele noastre vampirii sînt însoţiţi adeseori de femei vampir. Ceea ce ar explica cum se face că ei se "cuplează". Totodată prezenţa lor este şi un indiciu că se urmăreşte antrenarea şi tinerelor fete în procesul de identificare cu personajele fictive de pe ecran. Contrar viziunii sociale, fetele, şi ele, devin "bărbate", adică dotate cu aceleaşi forţe ca şi bărbaţii, respectiv vampirii. Ideea nu e nouă - îşi are obîrşia în protestul viril al fetei - dar se înscrie şi ea în planul ideologic al emancipării feminine care domină societatea modernă de cîteva decenii încoace.

Aşadar, pe de o parte fanteziile de putere ale narcisismului primar, apoi gîndirea simplistă, dominată de dorinţă - pe de altă parte, emanciparea feminină sînt factorii principali care explică succesul inexplicabil al filmelor cu vampiri în mediile tinerilor.

--
Articol de Ioan Ionuţ şi Silvia Elena