Internetul şi proprietatea intelectuală

de Jean Chiriac

Românii nu au respectat niciodată proprietatea intelectuală. În comunism nu exista aşa ceva (drepturi de autor), dar nici în epoca anterioară nu se punea accent pe acest aspect. Azi asistăm însă la un alt fenomen, e drept, înrudit, care are o explicaţie psihologică aparte.

Tineretul care navighează pe Internet obişnuieşte să îşi atribuie materiale (articole, documente, fişiere) în mod abuziv, încălcînd dreptul proprietăţii intelectuale. La acest fenomen contribuie din plin moda occidentală, iniţiată mai precis de americani, prin practica de file sharing. Tinerii sunt îndemnaţi să arhiveze totul pe Internet şi să ofere acces şi altora la materialele stocate. La noi există şi site-uri de referate pe diverse subiecte în care, la fel, tinerii plasează materiale "împrumutate" fără consimţămîntul autorilor.

De ce a prins această practică? Există o mulţime de explicaţii care mai de care mai fanteziste. Cert este că avem de-a face cu un talaz de nestăvilit al încălcării sistematice a proprietăţii intelectuale.

În România, unde cultura umanistă este adeseori facultativă, nimeni nu pune preţ pe proprietatea intelectuală.(1) Nu e de mirare că tinerii nu se sinchisesc nici ei de ea. În plus, pe Internet. cînd navighezi liber, nici nu ai sentimentul că există ceva numit proprietate intelectuală. 9 din 10 tineri cred - eronat - că tot ce se pune pe Internet este automat gratis sau ar trebui să fie gratis!

Dar mai există şi o altă explicaţie, psihologică. Cînd împarţi cu alţii fişierele tale arăţi un sentiment de fraternitate, de umanitate pentru că, nu-i aşa, dai din ce ai (aparent) şi altora, şi, la rîndul tău, iei din ce au alţii. Acest sentiment altruist este încurajat de culturile noastre sociale/socialiste. Rădăcina acestei deschideri pentru comunitar se află însă în cultura biblică.

A da de pomană, a oferi din bunurile tale sau a oferi chiar totul pentru a-l urma pe Christos sunt teme arhicunoscute. Dăruirea este una din virtuţile cardinale ale creştinilor.

Totuşi, cum se împacă dăruirea cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală? Nu se împacă. E un contrast aici între lumea laică şi cea religioasă, contrast care porneşte de la o ideologie socială care contravine celei religioase. Pe scurt, religia stipulează că toate bunurile terestre vin de la Dumnezeu şi astfel susţine implicit furtul proprietăţii. Ideologia socială respinge această idee susţinînd că bunurile aparţin celui care le produce.

Avem un caz celebru în Biblie - parabola tînărului avut. Isus îl sfătuieşte pe un bogătaş care vrea să-l urmeze să îşi împartă averea cu săracii. Acesta refuză şi-i întoarce spatele. Întîmplarea este comentată astfel:

Isus le-a zis lor: Un bogat va intra cu greu în împărăţia cerurilor. Şi vă mai spun încă: este mai uşor pentru cămilă să treacă prin gaura acului decît pentru un bogat de a intra în împărăţia lui Dumnezeu. (Mt. 19:23-24).

A-ţi menţine şi apăra proprietatea pare astfel un lucru criticabil!

Dacă ideile religioase predomină într-o cultură, atunci legea, ordinea socială vor fi încălcate sau ignorate cu inocenţă. Dacă ideile laice triumfă, atunci societatea dezvoltă mijloace coercitive de intimidare a furtului proprietăţii intelectuale.

În România modernă predomină ideologia religioasă. (2) De aici sentimentul că la noi cei care îşi atribuie bunuri intelectuale în mod abuziv nu o fac în cunoştinţă de cauză, ci cu nepăsare, ignorînd total legea şi constrîngerile ei.

Am putea extinde acest subiect pentru a studia şi alte consecinţe ale acestei situaţii specifice spaţiului mioritic. De exemplu, ar fi interesant de ştiut de ce ideologia religioasă are atît credit la tineri? (3) Poate că se întîlneşte cu protestul social de la vîrsta adolescenţei, cu nevoia de a nega valorile "clasice" ale părinţilor. O nevoie adeseori hrănită activ de mass-media, necontrolată şi necontrolabilă în România!

Pe de altă parte, să nu uităm că nici la adulţi (părinţi) ideea de proprietate intelectuală nu este foarte clară, sau nu există deloc. Furtul din bunul public la români este aproape o îndeletnicire colectivă. Unii îl consideră chiar o trăsătură specifică a sufletului românesc alături de oportunism şi servilism (dovedind astfel că nu a apărut în comunism).

Nu trebuie să confundăm aproprierea bunurile intelectuale fără permis cu furtul de programe software sau produse artistice. Aici, ne mai fiind vorba de sharing, explicaţie e dată de lipsa resurselor financiare pentru procurarea lor legală. La fel, în cazul practicii de hacking, de spargere a protecţiei unor site-uri, de furt şi utilizare ilegală a cărţilor de credit.

Note:
1. Dacă nu măsori valoarea produsului intelectual cu unitatea de măsură pe care o aplici bunurilor materiale, nu vei avea nici respect pentru proprietatea intelectuală.

2. Mă refer, evident, la creştinismul ortodox.

3. Chiar dacă în general tinerii nu frecventează biserica, ideologia creştină a dăruirii dezinteresate este prezentă în viaţa lor.

Ana Drobot
Este chiar benefic sa facem schimb de articole, sau sa le impartim cu altii. Dar de la a imparti pana la a-ti insusi un articol e o diferenta. Ar trebui neaparat precizata sursa articolului, altfel se cheama plagiat. Deci nu mai e vorba de impartit, ci de hotie.

Ioan Ionuţ
Aici e vorba de mai mult decit de simplu schimb de articole. Sint puse carti intregi fara permisiune (si nu numai carti), lucru ce aduce mari prejudicii autorului. In schimb cistiga sume fabuloase infractorii care pun la dispozitie - chipurile gratuit - spatii pe server pentru upload. Banuiesc ca aceasta "moda" nu va dura mult - ca sute de procese sint in derulare si ca se vor lua masurile care se impun, in final.

Ana Drobot
Nu pot spune ca nu exista avantaje din faptul ca sunt puse la dispozitie carti pe site-uri special create pentru asa ceva. Sunt foarte utile cand cautam ceva anume care altfel s-ar gasi foarte greu sau ar dura ceva timp pana am face o comanda pe un site (fie si din strainatate). Poate ar trebui cautata o solutie pentru a se face rost rapid si legal in acelasi timp de anumite carti. Plus ca, si daca nu ar exista astfel de site-uri, cartile pot circula intre useri cu interese comune prin e-mail.

Ioan Ionuţ
Problema nu e de a face rapid rost de carti ci de a le plati. Niciodata nu mergi la librarie ca sa iei carti pe gratis. Poti face comanda, asa cum fac eu, prin Amazon.com si le primesti in 2 saptamini. Mai exista si solutia numita Questia unde ai acces online la o multime de carti cu o taxa modica.