Psihanaliza > Editorial

Despre dependențe și cauzele lor

Ce ne face să respingem dependențele? Sunt unele care afectează vizibil sănătatea: alcoolul, drogurile. Deși și cafeaua sau mîncarea provoacă efecte observabile. Apoi sunt cele morale, care sunt practic interzise (rușinoase): pornografia. De fapt pornografia este admisă dar numai pentru adulți. În general, nu există o linie de demarcare, logică, între dependențele bune sau rele. De aceea am zis la început că toate sunt rele...

M-am referit la aspectul psihic al dependenței. În dragoste, cînd depinzi de celălalt nu-ți mai aparții ție. Faci corp comun cu celălalt, ca doi frați siamezi, și te manifești într-o ființă duală, în majoritatea timpului fiind mai mult celălalt. În vise, acest celălalt apare ca un dublu, de obicei pozitiv, care te susține, te ajută, fără nicio condiție.

Ce e rău cu această dependență este tocmai faptul că nu-ți aparții. Fiind mai mult celălalt, nu mai ești tu și se petrece un fel de pierdere a identității care ar avea urmări nefaste pe termen lung (maladii grave psihice). Din fericire îndrăgostirea nu durează.

La celelalte dependențe factorul timp nu există. Ele rămîn pînă la capăt "dublul" nostru. Și de aceea natura le include în persoana noastră, le transformă în factori de identitate, astfel că fumatul poate fi considerat o trăsătură specifică a cuiva. Acest proces este constatat și atunci cînd avem de-a face cu traumatisme psihice în copilărie. Și atunci trăirile, inițial negative, devin factori de personalitate prin pozitivarea lor. Ele ajung să ne caracterizeze - își pun amprenta asupra noastră, ne colorează personalitatea.

Dar dependența este (și) o carență a minții, aceea de a se "lipi" de ceva (sau cineva) și a nu-i mai da drumul. Nu știu cum am putea explica acest fenomen dacă nu asemănîndu-l cu un altul aproape similar: fredonarea obsedantă a unei frînturi de melodie. Ni se întîmplă tuturor. Este deci un rateu al minții care, așa cum se poate constata, nu funcționează fără cusur.* Mintea bate cîmpii adeseori și mai ales în visele noastre cînd își ia o scurtă vacanță de la sarcina relaționării logice cu realitatea.

De aici rezultă că trebuie să tratăm dependența cu înțelegere, cam tot așa cum tratăm o nevroză sau chiar psihoză (adică o maladie psihică gravă). Cu atît mai mult cu cît orice dependență se fixează pe instinct și își asociază un afect, o stare de plăcere, mulțumire, poate chiar fericire.

--
*Jung explică pe undeva că mintea rațională este o achiziție relativ recentă a speciei și de aceea utilizarea ei are defecte.

Articol de J Chiriac

Home | Psihanaliza | Cursuri | Articole

 Asistență 24x24 | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa