Se
vorbește despre un preot ortodox, al cărui nume nu-l dau, care explică online de ce fetele cu pantaloni nu se mărită. Pe scurt: nu sînt feminine, și-au amputat feminitatea. Ideea nu e nouă. Femeia care dorește să fie
bărbat(ă) și face ce poate ca să-și împlinească gîndul: se îmbracă bărbătește, se tunde la fel, copiază gesturile brutale, merge la meciuri de fotbal, țipă și înjură birjărește, îți face gestul acela cu degetul, fumează
la volan cu ochelarii fumurii pe nas etc.
Ea este întotdeauna gata să ia locul bărbatului. De parcă a fi bărbat e vreo scofală, ea face tot ce poate ca să atingă acest deziderat. Dar oare asta o oprește să se mărite?
Nicidecum. De ce?
Păi, uite de ce.
În ultima vreme și bărbatul se schimbă. Și el vede în femeie mai ales aspectul neconvențional, masculin, decît cel feminin pe care, le drept vorbind nu-l mai (re)cunoaște.
Teoria despre identitatea de gen, care exclude diferențele psihosexuale ca fiind, chipurile, dictate de factori sociali îl ajută să facă acest pas istoric. Și astfel femeia/soția lui nu-i mai este cealaltă parte ci
aceeași parte devenind camarad, prieten, adversar, potrivnic chiar.
Vizavi de acest camarad cu sîni (sau mai mult fără) el simte sentimente confuze de la ură, invidie, pînă la o dorință nesățioasă de a umili, de a
supune, în fond de a învinge.
Relațiile romantice de acum 100 de ani, frumoase, elegante, s-au schimbat în turniruri și experiențe care-pe-care.
Deci, căsătoriile se încheie și cu femeile bărbate.(*)
Să mai
adăugăm ideologia homosexuală care înflorește azi și afirmă, cu idei corecte politic, că nu e clar de ce un cuplu hetero ar fi mai potrivit decît unul homosexual.
Identitatea de gen, care e o materie obligatorie în
învățămîntul modern, explică multe și mai ales de ce femeia devine practic dublura, sosia (apropo, în visele bărbatului modern cine este oare dublul?), fără a anula căsătoria.
--
* Nu zic "bărbătoase" fiindcă acest
termen implică o constituție masculină, nativă, a unor femei.