Este povestea pe Internet a unei fete tinere care intră sub influența unui individ mai vîrstnic și comite diferite acte specifice delicvenței. Toată presa este isterizată, cum de e posibil? Probabil că și părinții fetei
sînt nedumeriți. Fata este internată într-o clinică psihiatrică și urmează un tratament de specialitate, dar degeaba. Reia contactele cu individul respectiv și merge pînă la a-și pune la cale propria sinucidere.
Sfatul psihologilor este, ni se spune, ca părinții să fie atenți la orice schimbare în comportamentul copiilor pentru a stopa la timp situații teribile de acest gen.
Desigur că nimeni nu înțelege cauzele și
reduce totul la naivitate, inocență, lipsă de experiență etc.
Odinioară se mai vorbea și de familia dezbinată sau de tatăl alcoolic (neapărat).
Statistica arată însă că toate acest tare ale
familiei sau ale copilului nu explică suficient comportamentul delincvent. Cazurile de acest gen sînt rare - deci nu există un raport îngrijorător care să sugereze un fenomen în masă.
Credem că explicația
cazului de față este simplă: ea ține de condiții ereditare, de înclinații de personalitate care nu-și au rădăcina în contextul social sau emoțional al tinerei fete. Altfel spus, ea este marcată de tendințe asociale și
suicidare înnăscute, care ar trebui puse în lumină de o psihanaliză sau, oricum, de o abordare dinamică și nu statică cum e cazul cu psihologia clinică sau psihiatria. În funcție de specificul abordării putem avea o
imagine clară a condițiilor reale, subiective, psihologice, care fac posibilă delicvența la această vîrstă.
Sigur că putem vorbi și de toxicitatea extremă a relațiilor online, pe Internet, încurajate
sistematic de societate (vezi facebook sau alte așa-zise rețele de socializare), care nu pot face obiectul controlului parental sau de specialitate. Ideologia internetului este primar economică - căutarea profitului -
dar nu în ultimul rînd și ideologică (influențarea comportamentului colectiv spre răspunsuri specifice dictate de diferite interese insalubre).
Totuși, societatea nu tratează aceste amenințări cu seriozitatea
necesară. Oare, de ce?
--
AROPA