Psihanaliza > Editorial

Iluzia noastră zilnică

Oricine cu un minimum de cunoștințe știe că herpesul nu e vindecabil. În cel mai bun caz, poți evita acutizarea activității virale dar nu poți stopa total boala. Și totuși primim zilnic mesaje pe email care ne invită să vizităm cutare site pentru ca să aflăm cum să vindecăm herpesul în maximum 2-3 zile! Dacă aceste mesaje șoc nu ar avea ecou, adică n-ar da click nimeni și nu ar comanda produsele miraculoase care vindecă peste noapte, e clar ele ar înceta. Dar cu siguranță că sunt mii, poate zeci de mii de bolnavi care cred că pot fi vindecați foarte simplu și fără efort sau costuri mari.

Încrederea lor în asemenea mesaje care sfidează rațiunea are o sigură explicație: credința în miracol sau altfel spus iluzia. Iluzia ne face să credem incredibilul. Dar să semnalăm un lucru: iluzia apare numai acolo unde rațiunea nu mai are un cuvînt de spus. În cazul unei maladii incurabile începi și crezi orice chiar dacă contrazice bunul simț.

Înclinația noastră spre iluzia/iluzionare se hrănește din funcționarea mentală după principiul plăcerii. Principiul care ignoră realitatea, testarea realității și bunul simț. Este evident că acest principiu devine dominant atunci cînd realitatea nu ne satisface sau este pur și simplu insuportabilă. Este în fond o regresiune la un mod infantil de viață psihică care a precedat organizarea adultă, dar care nu a dispărut, fiind activ, de exemplu, în visele nocturne.

Să nu dăm vina numai pe bolnavii incurabil. La fel ca și ei se comportă alegătorii care au votat în masă pentru un partid politic la alegeri. Cum e de așteptat partidul votat nu își promisiunile, ba dimpotrivă se abate flagrant de la linia stabilită; cu toate astea alegătorii nu cedează. Ei țin mai departe cu partidul lor preferat și îl susțin fără limite așa cum indică sondajele. De ce? Pentru că nu vor să admită realitatea, pentru că nu vor să creadă că aleșii lor sunt pur și simplu mincinoși dar mai ales pentru că nu pot renunța la promisiunile aleșilor care au fost de fapt rațiunea votului. Iar, de obicei, promisiunile sînt într-adevăr de nerefuzat.

Ca să susțin această idee, iată o întîmplare reală. Recent vorbeam cu un amic despre faptul că prețul la cutare produs de pe piață a crescut în ciuda garanțiilor că nu va crește. Deși mă refeream concret la o situație reală, verificabilă, amicul susținea cu încăpățînare că nu e adevărat, că, dimpotrivă sînt semne contrare. De ce? Pentru că așa susțineau public cei de la putere, pe care îi votase. Nu era numai faptul că nu putea admite că a fost înșelat dar, mai ales, sărăcia în care trăiește și care îl obligă să creadă irealul.

Apelăm la iluzie ușor într-o lume instabilă și înșelătoare. Într-o lume care nu garantează nimic dar care se laudă că este superioară oricărei alteia. Întrebarea este ce va fi cînd ne vom trezi, pentru că trezirea este inevitabilă. Cred că acest subiect ar merita dezbătut pe larg.

--
J. Chiriac

Home | Psihanaliza | Cursuri | Articole

 Asistență 24x24 | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa