Psihanaliza > Editorial

Terapia psihanalitică și cea prin credință

Acum cînd s-a hotărît introducerea religiei în școli în timp ce de psihanaliză nu se pomenește nimic, m-am gîndit să trasez o listă succintă, comparativă, a procedeelor de tratament specifice credinței și psihanalizei.

O terapie psihanalitică pornește de la alte considerente. Accentul e pus pe refulare și pe dinamica psihică - relația de opoziție care se stabilește între sine și eu, incluzînd supraeul cultural. Refularea este vinovată de apariția simptomelor sau de nemulțumirea generală, de indispoziție etc.

În terapia prin credință se pornește de la alți factori. Boala e privită ca păcat sau efect al păcatului. Este pedeapsa lui Dumnezeu pentru un păcat comis de bolnav sau chiar de familia lui parentală.

De multe ori bolnavul ispășește vinovăția unui părinte. Tratamentul se face prin spovedanie (recunoașterea greșelilor) și rugăciune. Un întreg lanț de factori bazat pe complexul de vinovăție - mărturisire - ispășire intră în joc. Aici preotul are un rol central. Deși se admite că funcția lui este să servească, de cele mai multe ori el conduce. Și oare cum nu ar face-o de vreme ce el este confirmat în acest rol și deține "soluțiile" pentru vindecare - canoanele stabilite de biserică.

Psihanalistul nu are același rol. În psihanaliză el este aproape absent, mulțumindu-se să asculte și să înțeleagă pentru a interveni cîndva în monologul pacientului cu cîteva idei explicative.

El ajută la asimilarea materialelor care apar în cursul analizei prin asociații libere, acte ratate și vise. Rolul analistului este astfel aproape zero în vindecare dacă nu punem în discuție transferul de iubire. Nu mă refer evident la transferul nevrotic, ci la participarea activă a pacientului care nu se complace în nevroza sa.

Dar transferul de iubire, așa cum am spus și cu alt prilej, este una din cheile vindecării deși nu ultima și nici definitivă. În terapia prin credință există deopotrivă iubire. Este iubirea de Dumnezeu care deplasează conflictul social ("rezolvat" în nevroză) într-o dimensiune abia întrezărită a sacrului.

Să observăm o diferență majoră: nu trebuie să crezi în psihanalist ca să te vindeci. Este, în schimb, absolut necesar să crezi în Dumnezeu chiar dacă în cele din urmă "credința ta te-a vindecat".

În fine, vindecarea prin psihanaliză este un efort personal. În religie, unul colectiv, în care factorul decisiv este Dumnezeu, iertarea lui.

Fără iertarea lui Dumnezeu nimic nu e cu putință.

În psihanaliză pacientul nu este iertat nici măcar de analist. El învață însă că simptomul (păcatul) este o soluție de compromis în conflictul dintre eu-inconștient. Și trudește el însuși la remiterea lui.

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org

Home | Psihanaliza | Cursuri | Articole

 Asistență 24x24 | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa