Psihanaliza în România

La început de an 2015 facem o mică trecere în revistă
a popularităţii psihanalizei la noi.

După un articol publicat în Discovery Magazine aflăm că psihanaliştii sînt scoşi de la naftalină şi că ideile lansate de Sigmund Freud se repun în valoare. Este o veste bună care dovedeşte că psihanaliza nu este doar o modă trecătoare sau neştiinţifică şi înlocuibilă, în special cu medicamentele de ultimă generaţie. Psihanaliza este aptă să trateze şi azi deşi cei mai mulţi cred contrar iul.

La noi psihanaliza are o soartă ciudată. Odinioară a fost fie negată şi respinsă - vezi notele critice semnate de Mircea Eliade printre alţii - fie pusă deoparte, evitată, în perioada comunistă. După ' 89 au apărut primele cărţi publicate în româneşte - anterior aveam preţioasa traducere a dr. Leonard Gavriliu într-un volum care include trei cărţi majore Introducere în psihanaliza, Prelegeri de psihanaliză şi Psihopatologia vieţii cotidiene. Dar această traducere s-a adresat uzului intern*, adică nu a circulat prin marile librării.

Apariţiile editoriale de după '89 s-au axat pe publicare operelor lui Freud, Jung şi ale altor autori diverşi care aveau ca subiect psihanaliza.

Publicaţii continuă să apară şi azi, chiar dacă nu în ritmul iniţial. Tirajele nu sînt mari - cineva ne revela că un tiraj vandabil se situează în jurul cifrei de 2000 exemplare! Fapt curios pentru că psihanaliza nu este doar o teorie şi metodă de tratament psihic, ci şi o teorie aplicabilă interpretării faptelor de cultură, politică, societate, religie, mit, folclor etc. Altfel spus, psihanaliza poate fi un instrument esenţial în studiile inspirate de domeniile de mai sus.

Ce ni se pare simptomatic pentru puţinul interes suscitat de psihanaliză la noi este şi faptul că în studii diverse publicate se observă lipsa cunoştinţelor elementare de psihanaliză care acoperi diverse lacune. Nici psihologii care apar public cu diferite ocazii, în mass media, nu au cunoştinţele minime necesare!

Detestată sau evitată în trecut, psihanaliza nu a avut după '89 ascensiunea aşteptată. Ideea că e depăşită nu stă în picioare dacă arătăm că în Federaţia Rusă, de exemplu, ea se bucu ră de o mare atenţie. E drept că ruşii au istoria lor în promovarea psihanalizei. Am vrut să arăt doar că pudoarea comunistă nu e o explicaţie a rezistenţei la psihanaliză, că dezinteresul de azi nu se trage de la ea.

De ce nu se bucură psihanaliza de interes, azi? E o întrebare care poate primi multe răspunsuri la fel de corecte. Cred că elitele noastre intelectuale care nu arată interes pentru psihanaliză explică parţial de ce.**  Pe de altă parte e vorba de mentalitate. Mentalitatea românului este dominată de idei mistice, de credinţe superstiţioase, de frica superstiţioasă faţă de tot ce e psihic, transferat în sfera spiritelor şi a demonilor. Aceste superstiţii sînt la ele acasă chiar şi în mediile intelectuale şi, evident, nu oferă ambianţa intelectuală în care se pot planta şi dezvolta ideile psihanalitice.

Dacă interesul nostru pentru psihanaliză este scăzut azi, el nu va fi mai mare mîine. Deci ne aşteptăm la o diminuare pînă la dispariţie chiar dacă, cum am pomenit deja, psihanaliza are adepţi chiar şi în ţări foste comuniste.

Note:
* Pentru uzul cadrelor didactice şi al studenţilor - viitori profesori.

** Atunci cînd încearcă să se amestece în psihanaliză, comit erori grave cum e şi cazul semnalat de noi într-o notă, pe blog, la adresa: https://psihanalizainfo.wordpress.com/2014/11/12/plesu-si-visele/

--
Material de Jean Chiriac