Psihanaliza personalității politice Evenimentele politice
scandaloase de la noi ne invită parcă să aplicăm psihanaliza pentru a înțelege "de ce". Credem pe bună
dreptate că analiza ne poate revela aspectele obscure ale scandalurilor politice, ale luptelor interne
și ale atacurilor care depășesc bunul simț și etica elementară. Totuși nu putem aplica psihanaliza la studiul comportamentului politicienilor no
ștri. Freud a fost primul care a avertizat împotriva tentației de a-i aduce pe politicieni pe divan.
E ca și cum ai folosi o armă neconvențională...Dar chiar dacă am putea trece de interdicția deontologică ce am putea revela? Cred că nimic neobișnuit. Dorința de putere,
complex ele de inferioritate în fața liderului suprem văzut ca imagine a tatălui, concurența acerbă din sfera complexului lui Oedip. Adică nimic nou
sub soare. Trebuie să ne obișnuim cu gîndul că politicienii de azi evoluează pe o dimensiune unică. Că ei sunt, ca și inginerii, oa
meni previzibili care aplică metode previzibile. Nimic din complexitatea romantică a personalităților multiple sau din fixațiile bizare care îmbină patologicul cu extraordinarul! Politicienii de azi sunt oameni unidimensionali și de aceea ușor de ghicit. În fond ce ai putea analiza în cazul unui plagiat?
Plagiatul e o practică extrem de răspîndită la noi (dovada vie că studiile nu sunt cotate ca importante
pentru formarea profesională), și nu mai surprinde pe nimeni. E o componentă a normalității. La fel minciuna sau ocolirea adevărului sau sentimentul că totul îmi este permis pentru că și oponenții politici ar face ca
mine. Ce e de analizat aici? Sau afirmarea, azi,
a unui adevăr pentru ca mîine să afirm altceva sau chiar inversul (vezi babiloniile din USL). Sau promisiunile neținute și declarațiile emfatice că eu am salvat România. Lipsa de logică și analiza parțială sunt și ele la ele acasă. Cutare ne spune că nu s-a ținut cont de donațiile sale către stat atunci cînd a fost condamnat pentru delapidare!
Repet: nimic din toate astea nu s-ar putea supune analizei în felul în care ne-a obișnuit Freud,
adică cu apel la inconștient. Ce am putea analiza la o personalitate care a minusuri la capitolul educație? La capitolul responsabilitate? La capitolul omenie? Ce am putea analiza la o personalitate care găsește că dacă
de acoperi cu legea totul este justificabil? Freud ne învață să nu ne atingem de personalitățile politice în viață dar noi descoperim că nici nu am putea să obținem mare lucru dacă le-am supune analizei! Doar lucruri
previzibile în contextul normalității de azi în care totul e permis. -- Articol de Jean Chiriac |