Psihanaliza personalităţii politice

Evenimentele politice scandaloase de la noi ne invită parcă să aplicăm psihanaliza pentru a înţelege "de ce". Credem pe bună dreptate că analiza ne poate revela aspectele obscure ale scandalurilor politice, ale luptelor interne şi ale atacurilor care depăşesc bunul simţ şi etica elementară. Totuşi nu putem aplica psihanaliza la studiul comportamentului politicienilor no ştri. Freud a fost primul care a avertizat împotriva tentaţiei de a-i aduce pe politicieni pe divan. E ca şi cum ai folosi o armă neconvenţională...

Dar chiar dacă am putea trece de interdicţia deontologică ce am putea revela? Cred că nimic neobişnuit. Dorinţa de putere, complexele de inferioritate în faţa liderului suprem văzut ca imagine a tatălui, concurenţa acerbă din sfera complexului lui Oedip. Adică nimic nou sub soare.

Trebuie să ne obişnuim cu gîndul că politicienii de azi evoluează pe o dimensiune unică. Că ei sunt, ca şi inginerii, oa meni previzibili care aplică metode previzibile. Nimic din complexitatea romantică a personalităţilor multiple sau din fixaţiile bizare care îmbină patologicul cu extraordinarul! Politicienii de azi sunt oameni unidimensionali şi de aceea uşor de ghicit. În fond ce ai putea analiza în cazul unui plagiat? Plagiatul e o practică extrem de răspîndită la noi (dovada vie că studiile nu sunt cotate ca importante pentru formarea profesională), şi nu mai surprinde pe nimeni. E o componentă a normalităţii. La fel minciuna sau ocolirea adevărului sau sentimentul că totul îmi este permis pentru că şi oponenţii politici ar face ca mine. Ce e de analizat aici?

Sau afirmarea, azi, a unui adevăr pentru ca mîine să afirm altceva sau chiar inversul (vezi babiloniile din USL). Sau promisiunile neţinute şi declaraţiile emfatice că eu am salvat România. Lipsa de logică şi analiza parţială sunt şi ele la ele acasă. Cutare ne spune că nu s-a ţinut cont de donaţiile sale către stat atunci cînd a fost condamnat pentru delapidare!

Repet: nimic din toate astea nu s-ar putea supune analizei în felul în care ne-a obişnuit Freud, adică cu apel la inconştient. Ce am putea analiza la o personalitate care a minusuri la capitolul educaţie? La capitolul responsabilitate? La capitolul omenie? Ce am putea analiza la o personalitate care găseşte că dacă de acoperi cu legea totul este justificabil?

Freud ne învaţă să nu ne atingem de personalităţile politice în viaţă dar noi descoperim că nici nu am putea să obţinem mare lucru dacă le-am supune analizei! Doar lucruri previzibile în contextul normalităţii de azi în care totul e permis.

--
Articol de Jean Chiriac