Psihologia reclamei mediatice

Omul nu cumpără dacă nu e atras de mînă să o facă. Ideea relaţiei cerere-ofertă este pură imaginaţie. Nevoia şi cererea se creează, dacă nu există. Prin sugestie mediatică.

Dacă i se spune individului că o statistică afirmă cum că 65% din bărbaţi suferă de prostată şi deci medicamentul anti-prostată din reclamă este salvator , există şanse mari ca el să fie cumpărat practic de oricine, nu numai de adevăraţii bolnavi (are altminteri urmează la doctor şi iau medicamente presc rise).

Pe de o parte e factorul statistic, irezistibil - ştiut fiind că oamenii sînt fiinţe gregare iar factorul statistic acţionează ca un imperativ: fă asta pentru că aşa e bine, pentru că o fac toţi etc Apoi este asocierea automată a problemelor minore pe are le are fiecare - pentru că nimeni nu e perfect sănătos, mai ales de la o vîrstă - cu sugestia şi întrebarea pe care şi-o pune viitorul client: oare nu am şi eu prostată? Atunci dă fuga şi cumpără medicamentul pe care îl va lua o vreme, suficient cît să aducă profit gras vînzătorului.

Oamenii dominaţi de obsesii şi fobii dar şi cei dominaţi de o stare permanentă de alertă sau de presiunea de a face ceva (orice) vor fi printre primele victime ale reclamelor mediatice care vînd nu produse la cererea, ci produse inutile pentru cereri artificial create.

Se pune problema aspectului etic al reclamei invazive de la TV, radio, din staţiile de metro, gări, etc. Evident că morala şi profitul nu se împacă. Totuşi, ar trebui să existe o limită.

Adică ar trebuie să avem specialişti care să traseze hotarul dintre jocul de-a reclama şi efectele negative, distructive - psiho somatice - asupra populaţiei pasive*. Ar trebui să existe mijloace legale de a interzice jocul acolo unde el trece în domeniul absurdului şi mai ales al morbidului. Ar trebui ca populaţia să fie trezită, informată, protejată etc. Un stat modern nu înseamnă numai McDonald şi telefonie mobilă, ci şi o atenţie susţinută a unor factori abilitaţi şi competenţi care să delimiteze normalul de patologic în dinamica economică. Evident că la noi nu există nimic de acest gen. Şi nici semn că cineva se va trezi şi va trage semnalul de alarmă. Indiferenţa românilor faţă de marile lor probleme sociale (colective) este istorică!

Modul de viaţă occidental poate fi extrem de nociv dacă nu ştim să domolim elanul distructiv al firmelor şi corporaţiilor care doresc profituri uriaşe fără să se întrebe care este preţul!

--
*O populaţie care pînă ieri era limitată la coşul zilnic, ca să folosesc expresia implementată de Petre Roman, astăzi este victima agresiunii continue a mediatizării produselor economice. Psihologic vorbind indivizii nu sunt pregătiţi pentru a anihila efectele acestei practici. Ei sunt pur şi simplu invadaţi din afară şi obligaţi să ruleze programe interioare de genul: asta vreau să cumpăr, fără a avea de fapt discernămînt.

--
Articol de Jean Chiriac