Iluziile vieţii la ţară

Nu o dată auzim pe cineva declarînd cu convingere că viaţa la ţară este adevărata viaţă în comparaţie cu cea de la oraş. Dar chiar aşa este? Hai să trecem în revistă cîteva din aşa-zisele avantaje ale primeia:

1. La ţară ne hrănim cu alimente naturale. Fals. În ultima vreme şi din ce în ce mai mult ţăranii, fermierii etc. folosesc şi ei seminţele tratate ca şi în fermele industriale care alimentează supermarketurile. Şi ei produc acele legume gigant, cu la fel de multe toxine ca şi fermierii moderni.

2. Ţăranii iubesc animalele. Fals. A iubi înseamnă a creşte fără gînd la folosul personal. La ţară nimeni, niciodată, nu creşte animale de dragul animalelor ci pentru profitul care îl aduc ele, în general legat de alimentaţie. Fără îndoială că numai la oraş întîlnim dragostea de animale şi legislaţii care să le apere.

3. "Eternitatea s-a născut la sat". Poate că într-un trecut imemorial să fi fost aşa. Azi la ţară viaţa se scurge cu aceleaşi evenimente sacadate ca şi la oraş. Mediul rural a adoptat şi el ţinuta de la oraş, preocupările, interesele, gadgeturile - tablete, telefoane smart, plasme etc. La ţară nu mai este eternitate şi nici nu se mai "consumă" aşa ceva.

4. Sănătatea ţăranilor care chipurile nu au nevoie de medic, psiholog, psihanalist. Fals. Spitalele sunt pline de oameni din mediul urban - problema e că spitalizarea azi este mai dificilă pentru că implică o abordare puţin diferită pornind de la ideologie şi terminînd cu relaţiile personale.

Nu în ultimul rînd este esenţial să înţelegem că psihic la ţară existenţa este mult mai dificilă deoarece implică un mare grad de monotonie (atunci cînd nu este tratată cu "soluţiile" oraşului). Această monotonie este învinsă prin mijlocirea substanţelor euforizante, în principal alcoolul. La ţară se bea mult mai mult decît la oraş.

5. În fine, mai este iluzia superiorităţii moralităţii ţăranului (care nu e legată neapărat de ecologia rurală). Această iluzie e spulberată de experienţa directă cu aşa-zisa "înţelepciune ţărănească" care adeseori se confundă cu şmecheria ieftină. O găsim şi la oraş, prin suburbii sau chiar instalată comod prin instituţiile centrale, locale, în magazine etc. Numai că în acest caz, şmecheria gen Păcală se transformă în infracţionalitate.

Am încetat să mai văd superioritatea vieţii la ţară cu mult timp în urmă, mai exact de cînd România a început şi ea să danseze pe partiturile şi sub dirijarea Comunităţii europene. Mai rămîn totuşi aerul relativ nepoluat, liniştea şi verdeaţa (acolo unde mai există). Sunt avantaje pentru unii - dar mult prea departe de ce visăm atunci cînd ne mai imaginăm naivi beneficiile vieţii la ţară.

P.S. Am văzut recent un fragment de interviu cu prinţul Charles care lăuda foarte peisajele din România, păşunile care nu mai există decît aici, oamenii minunaţi care au suferit atîtea lipsuri şi drame. Dar laudele sale acoperă o numită zonă care a supravieţuit timpului şi modelor. Rămîne de văzut cît va mai rezista!

--
Articol de Jean Chiriac