Sexualitate și psihanaliză
Sunt absolut convins că citind povestea biblică a ispitirii perechii primordiale te-ai gîndit o secundă la sex. Șarpele este un simbol sexual, fără îndoială - ideea de ispitire, fructul ispitei rezonă mai mult ca sigur cu viața sexuală. Nu e de mirare că te gîndești la ea. Și totuși mă îndoiesc că creatorul povestirii a avut în minte o ispitire cu caracter sexual
. Tema căderii este centrală aici, pierderea nemuririi, a asemănării cu tatăl ceresc
etc. Deci chestiuni mult mai rafinate. Ce să caute sexul aici? Sexualitatea este o temă centrală în viața noastră. Societățile primitive, culturile arhaice de pretutindeni au pus sexualitatea sub control - reguli, norme, tabuuri sau legi explicite care administrează strict această activitate. SEXUALITATEA ESTE CEL MAI ADESEA INTER
ZISĂ, CHIAR CEA MAI INTERZISĂ ACTIVITATE UMANĂ - de aceea nu ne miră că mitologiile popoarelor acordă
libertate absolută în acest domeniu zeilor și ființelor supranaturale (la hinduși stilurile de acuplare
sexuală între ființei mitice sunt sculptate pe temple!). Măcar ele să se bucure din plin de ea. Sexualitatea este și marfă. Prostituția, cea mai veche meserie. În Biblie, ca să revenim la ea,
prostituția este pedepsită aspru - să ne amintim stupefacția evreilor cînd au asista
t la scurta judecată prin care Isus a eliberat-o
necondiționat pe prostituată (femeia adulteră). În mod normal (legal) trebuia lapidată. Azi sexualitatea este arhiprezentă - în mass-media, filme, pe
stradă (ținuta sumară a femeilor care te invită fără perdea la o scurtă aventură), oriunde întorci capul ai în față o scenă sexuală sau care trimite la sex. Mulți consideră că sexualitatea este azi marfa cea mai bine vîndută pe fondul unei relaxări relative a moravurilor. De ce spun toate astea? Pentru a reaminti care este im portanța erotismului în viața noastră individuală și
colectivă, o importanță neîntrecută nici de interesul alimentar sau de religie.În acest context nu ar t rebui să ne mire că psihanaliza pune atîta preț pe sexualitate. Totuși, t
eoria sexuală elaborată de Freud a isterizat și mai continuă să o facă, dar într-o altă manieră. Azi i
se impută psihanalizei importanța
ca procent acordată sexualității în viața psihică a individului (înainte se nega pur și simplu prezența sexualității sau importanța ei). Am citit recent într-o scurtă și umilă prezentare a psihanalizei - prețuită de tartorul Google, însă, care i-a acordat locul 3 sau 4 din index la cuvîntul cheie "psychoanalysis" - am citi, deci, că una din imputările aduse psihanalizei este tocmai interesul extrem arătat sexualității.
Adică am putea accepta un procent de interes, dar nu mai mult de, să zicem, 50%!
Faptul că ceea ce este evident în viața de zi cu zi nu trebuie să se regăsească și în psihanaliză mă
contrazisă. Adică de ce să fie un abuz prețul pus de Freud pe sexualitate în explicarea cauzei nevrozelor? Dacă suntem atît de mult preocupați de sex, de ce să ne mire că inhibarea funcției sexuale poate aduce probleme? (În realitate, chiar aduce!)Sincer nu am găsit niciodată răspunsul la această întrebare. Imputarea pare a fi un capriciu, ceva minor, secund, care s-ar motiva așa: dacă tot e să criticăm psihanaliza
, haide să atacăm teoria sexuală! Dar nu pentru că teoria ar fi o aberație ci pur și simplu pentru că psihanaliza trebuie atacată de undeva. -- Articol de Jean Chiriac |