Salvarea este o iluzie?

L-am văzut citind din Biblie, cuvînt cu cuvînt, aşa cum ai citi dintr-un cod de legi sau manual şcolar. Apoi a închis cartea şi a început un comentariu amplu bazat pe cuvintele citite. Singura problemă era că citea din Biblie, adică cuvintele care i se atribuie lui Isus.

De ce este aceasta o problemă? Deoarece, spre deosebire de un cod de legi sau un manual şcolar cuvintele lui Isus din Evanghelii nu sînt certe. Să fiu mai precis, 99% sunt deformate sau înlocuite. Evangheliile, aşa cum le avem azi, nu sunt cele originale, ci copii care au suferit modificări, omisiuni şi reinterpretări. Ca să citezi din aceste scrieri cu aerul satisfăcut că ai de-a face cu documente autentice este fără îndoială ori criminal, ori idiot.

Mai departe, a comenta şi concluziona pe baza acestor citate este la fel de aberant.

Din fericire, comentatorii, pastori sau preoţi, nu fac răul la care ne aşteptăm prezentîndu-ne un Christos falsificat şi o doctrină măsluită fiindcă nimeni nu este interesat de aceste scrieri.

Chiar aşa! Nici măcar credincioşii sau cei care se numesc astfel nu au nici cea mai mică curiozitate despre ce scriu evangheliile. Pentru ei nu există nici fals şi nici uz de fals. Pentru ei există doar profit, sau ce s-ar putea numi "avantajul de a avea credinţă".

Asta exlică de pidă de ce la predică nu se înghesuie nimeni; de ce oamenii nu sunt perocupaţi de efectele globalizării şi ale ecumenismului interconfesional. Ei nu sunt deranjaţi nici de posibilitatea ca într-un viitor nu foarte depărtat să nu mai pomenească nimeni, nimic, de Christos. Problema lor este dacă religia lor este sau nu profitabilă şi nu dacă este sau nu exactă sau validă.

Freud vorbea despre religie ca despre o tentativă de a înlocui lumea sensibilă cu cea a dorinţei. O psihoză în masă, desigur.

Totuşi omul nu poate fi făcut vinovat pentru această tentativă: uneori este foarte greu să trăieşti şi mai ales să rămîi lucid într-o lume dominată de absurd şi inconstanţă. Nevoia de evadare din neant, din nonsens, şi mai ales cea - mai apropiată - de a avea asigurată securitatea individuală este de nestăvilit. Vine din instinctul vieţii, din forţa de conservare.

La ce ne foloseşte totuşi să ştim că acele cuvinte citate de pastor nu sunt autentice? Obţinem un beneficiu din simpla cunoaştere?

Da, cu condiţia ca acele cuvinte să fie indicaţii precise care conduc la o altfel de asigurare în faţa primejdiilor vieţii: prin Salvare.

Dacă acele cuvinte, împrospătate şi redescoperite, duc la Salvare, atunci beneficiul este inimaginabil.

Dar şi pericolul e mare. Oare "Salvarea" nu este şi ea o iluzie, o falsă citire a unor fraze măsluite?

AROPA