--

Este evident pentru oricine are bun simţ că în vis o casă nu este niciodată casă sau aceeaşi casă pentru toţi. A spus-o nu o dată şi Jung. Orice casa nu este casa - adică un simbol universal pe care îl putem reduce toţi la aceeaşi semnificaţie. Visătorul crede că în vise casele reprezintă condiţia psihologică în care trăim. Oare? Şi chiar dacă ar fi aşa, ce ar trebui să înţelegem prin expresia condiţie psihologică în care trăim?

În vis, o casă este o anumită casă sau nu este deloc casă, ar fi trebuit să ştie visătorul.

O anumită casă sau nicio casă deoarece imaginea casă poate fi centrală în vis şi reprezenta o etapă de viaţă a cuiva - sau poate fi secundară şi ascunde o alta mai importantă care a fost evitată.

Putem visa de exemplu casă cu ideea că e vorba de un cămin, iar căminul poate fi de fapt dispozitivul în care ard lemne pentru a produce căldură. În acest din urmă sens, visătorul ar putea avea o indicaţie la problemele sale curente legate de un foc (al inimii) care arde mocnit (adică o pasiune care nu s-a stins încă). Dacă acest foc mocnit nu este lăsat să se insinueze în viaţa  trează - deci nu poate deveni conştient fără a trezi reacţii morale adverse - ei bine, el apare reprezentat prin imaginea căminului înlocuită şi ea, prin contiguitate, de imaginea case. Deci, nicidecum o casă sau o condiţie psihologică în care trăim.

În fond, avem de-a face cu refulatul - în al doilea caz. Iar psihanaliza, care nu interpretează visele numai ca să se afle în treabă, este în căutarea acestui refulat care se traduce în viaţa reală prin simptom (o formaţiune psihică de compromis).

Refulatul este întotdeauna greu de abordat pentru că este...  refulat şi atunci cînd forţăm pe cineva să îl conştientizeze se ridică împotriva acestui efort o rezistenţă, cea care s-a făcut vinovată de refulare. Visul, dacă este interpretat corect, poate să ne aducă pe tavă acest conţinut rejectat, ajutînd analiza să progreseze, atunci cînd se face lumină şi în mintea pacientului.

Dar ce se întîmplă atunci cînd refulatul nu este recunoscut sau de ce nu este recunoscut?

Este vorba de aceeaşi rezistenţă (care a dus la refulare).

Trebuie să vedem limpede că atunci cînd oamenii aleg metoda de interpretare se pun în gardă (inconştient) împotriva posibilităţii de a sesiza refulatul.

Metoda care nu implică nimic, nu solicită efort şi nu supără supraeul (cenzura morală) este cea de coloratură jungiană.

Această metodă permite să treci pe lîngă refulat, luînd conţinutul manifest al visului (faţada lui) drept simbol al unor carenţe morale sau etice, ba chiar filozofice, de care ştii deja, nefăcînd altceva, astfel, decît să consfirmi ceea ce ştiai deja.

Astfel rămînem pe planul ştiutului (conştient) şi nu facem niciun pas mai departe, spre descoperirea conţinutului refulat.

Cu alte cuvnte, analiza visului nu te ajută cu nimic.

Note:
1. Ne interesează aceste detalii numai atunci cînd dorim să interpretăm un vis. În metoda lui Freud, asociaţiile libere şi informaţiile despre visător sînt de nelipsit.