Agresivitatea la români

Am ascult recent un scurt interviu radiodifuzat cu Daniela Luca, un personaj care se vrea notabil în psihanaliză (prin mulţimea titlurilor). Subiectul emisiunii era agresivitatea. Lăsînd la o parte diareea verbală a gazdei - de cele mai multe ori invitata era obligată să se limiteze la un simplu "aha" - vom nota cîteva erori şi rătăciri psihanalitice.

Mai întîi, D. L. nu ştie de ce este agresivitate (mare) la români. Apoi, este convinsă că problema agresivităţii sociale a individului s-ar rezolva simplu dacă ar exista o instanţă interioară care să o controleze cumva. Părerea ei este că societatea românească este permisivă şi de aici uşurinţa cu care ne descărcăm agresivitatea în colectiv. Ea mai crede că această permisivitate este, cumva, marca primitivismului. Şi acest aspect o îngrijorează profund! Să detaliem.

1. La prima problema - de ce există agresivitate sporită la români - răspunsul e simplu: pentru că nu există soluţii de evacuare, în schimb, există multe surse de stimulare şi susţinere activă a agresivităţii.

2. Ideea că putem rezolva agresivitatea prin instanţe interioare este falsă. Refularea agresivităţii duce la nevroză - cum zice şi Freud: refularea agresivităţii eului se transformă în agresivitate sporită a supraeului împotriva eului. Cu alte cuvinte, nu devenim mai puţin agresivi dacă controlăm (cuvîntul este excesiv deoarece agresivitatea nu poate fi controlată la propriu, ci doar parţial sublimată sau deplasată) agresivitatea, ci mai bolnavi.

3. Permisivitatea societăţii româneşti este formală. Dacă este adevărat că instanţele statului, poliţia, nu sunt eficiente, este la fel de adevărat că agresivitatea evacuată de români în social este limitată la forme de injurii şi atacuri minore (gen altercaţii în traficul auto, ceartă între vecini de bloc, absenţă totală în interacţiunile sociale etc.).

4. Să subliniem şi că primitivismul nu este permisiv faţă de agresivitate - în toate societăţile primitive agresivitatea intraspecifică este condamnată aspru. Românii nu ar putea fi acuzaţi de primitivism în acest sens, ci de insuficientă sau incompletă integrare a instituţiilor sociale. Mai degrabă, românii pot trăi armonios în mici colectivităţi retrase din fluxul social, dar nu în localităţi şi oraşe mari, greu de administrat şi întreţinut.

5. În fine, românii nu sunt agresivi pentru că înjură în trafic - dimpotrivă, ei sunt autocontrolaţi dinăuntru (totuşi!), pentru că înjurătura şi alte forme de invalidare socială de acest gen sunt, evident, expresii atenuate ale agresivităţii; ele nu ajung să utilizeze arme de foc sau dinamită, ca în ţările civilizate, deci nu produc suprimare sau invalidare fizică!

Faptul că invitata emisiunii ignoră toate aceste aspecte elementare ne îngrijorează. Pentru că ne întrebăm, evident, oare l-a citit pe Freud? Cum practică, dacă practică, analiza? În fine, cum de nu ştie că un fenomen psihosocial cum este agresivitatea trebuie analizat şi nu explicat cu mijloacele psihanalizei?

--
ian. 2010