Idei pentru introducerea psihanalizei la noi

Românii sunt întotdeauna prezenţi cu întîrziere la marile prefaceri culturale ale umanităţii. Apariţia şi dezvoltarea psihanalizei ne-a găsit nepregătiţi: psihologia noastră, axată pe valorile creştinismului ortodox, nu era compatibilă cu ideea de sondare interioară şi cu concepţii ca inconştient, refulare , sexualitate infantilă, nevroză, impuse de psihanaliză. Mai spre zilele noastre, politic, psihanaliza nu a fost agreată, după modelul sovietic care o identifica cu o creaţie a burgheziei decadente occidentale.

Astăzi, psihanaliza clasică - freudiană - deşi asimilată în occident, rămîne la noi necunoscută. În plus, sau în minus !, mai avem o dificultate: aceea de a trece peste năravurile noastre de provinciali culturali parveniţi care vor să înghită noul dintr-o suflare, sărind peste etape. Ori aceste năravuri ale unei culturi minore nu pot fi niciodată desfiinţate, aşa că psihanaliza freudiană este din nou omisă. De astă dată sub aparenţa legitimă a nevoii de actualitate, care refuză vechiul şi perimatul.

Freud mai atrage, pe ici pe acolo, pentru că are o viaţă de roman fluviu şi sperăm să găsim în ea amănunte picante de genul cum s-a încurcat el cu cumnata sa, cum se deda el consumului de cocaină etc. În acest context, a vorbi despre introducerea psihanalizei în România pare un vis irealizabil. Psihanaliza este contrară ideologiei noastre ortodoxe şi pare chiar depăşită de alte "chestii" controversate, de care vorbesc azi mediile străine.

Sînt unii care cred totuşi că psihanaliza poate fi asimilată la noi. Ei încearcă să creeze un mediu elitist care să o administreze şi un public elitist care să o îngurgiteze. Mediul elitist îl constituie o organizaţie de profil şi cîteva cursuri facultative de nivel uni versitar. Publicul e format din studenţii care se transformă în pacienţi şi plătesc gras profesorii transf ormaţi în analişti. Cînd şi cînd mai apar şi cărţi cu subiecte psihanalitice, total rupte din contextul nostru şi publicate după o politică bizară (în care primează mărimea costurile dreptului de autor!).

De la acest nivel de societate de tip ocult, secretizată, psihanaliza nu poate evolua. Ea nu poate deveni un bun colectiv, un reper cultural asimilat de conştiinţa colectivă şi nu poate funcţiona ca terapie colectivă. Ea este mai degrabă o piatră filozofală disponibilă filozofilor ocultişti care caută numai pentru ei salvarea din lumea de confuzie în care trăim cu toţii. Din nefericire, chiar şi ei se angajează în căutarea lor mistică formal, disimulînd neconvingător setea lor de faimă şi cîştig material.

Singura soluţie pentru a încerca răspîndirea cunoaşterii psihanalitice la noi este înfiinţarea de cabinete psihanalitice adresate publicului larg . Astfel se ating 2 idealuri fundamentale: familiarizarea publicului cu existenţa psihanalizei şi cu ideile ei şi, mai ales, aplicarea terapiei psihanalitice la cazuri autentice care solicită ajutor terapeutic.

Sigur ca a înfiinţa cabinete de psihanaliză nu este un lucru uşor şi nici accesibil în România. Dar acesta este un alt subiect pe care îl rezervăm pentru un editorial viitor.

--
Articol de Jean Chiriac