Psihanaliza > Primii pași

Prima întîlnire cu psihanaliza - urmare din pagina 1

- Ce tratează psihanaliza? - Cum tratează psihanaliza?
-
Poziția activă a pacientului - Durata curei.

  • Ce tratează psihanaliza?

Vom enumera cîteva din afecțiunile tratate de psihanaliză: isterie, nevroză obsesiv-fobică, diverse fobii, depresie, probleme de cuplu, conjugale și profesionale, dificultăți școlare, dezorientare și confuzie, anxietate, angoasă,  disfuncții sexuale etc. Psihanaliza nu tratează schizofrenia, demența paranoidă, melancolia suicidară, alte forme de stări discordante grave. Toate acestea intră în sarcina psihiatriei clasice, a neuropsihiatriei sau neurochirurgiei.

Astăzi se vorbește și de autocunoașterea prin psihanaliză. Multe persoane apelează la psihanalist din motive de alt ordin decît cel pur medical. Totuși, în cele din urmă, problemele de genul celor enumerate mai sus ies la suprafață chiar și acolo unde nu sînt declarate deschis. Ele sînt de fapt mascate de false pretenții la o cunoașere de sine care nu are în fond niciun orizont pragmatic.

  • Cum tratează psihanaliza?

Psihanaliza tratează prin cuvînt. Pornind de la premiza că simtpomele nevrotice sînt substitute ale unor conflicte între istanțe psihice și bazîndu-se pe teoria determinismului psihic, pacientul psihanalizei este pus să vorbească liber despre orice îi trece prin cap fără a urmări un subiect anume (vezi metoda asociațiilor libere).

Curînd se precizează anumite momente și întîmplări ale vieții sale, anumite inhibiții și rețineri care revin obsedant. De asemenea, relatarea sa include vise, fantasme și obsesii care nu sînt nici ele străine evenimentelor existenței sale.

Discuția nu este însă o simplă pălăvrăgeală. Ea trebuie, cînd și cînd, completată cu elemente de interpretare a semnificației evenimentelor trăite de pacient, a viselor sale și a unor erori spontane: lapsusurile și actele simptomatice (vezi secțiunile actele ratate și interpretarea viselor).

Toate acestea duc în final la revelarea nodului conflictual al vieții psihice a pacientului care este responsabil de apariția simptomelor nevrotice.

Integrarea conflictului psihic, elaborat la nivelul minții conștiente, conduce treptat la o mai bună adaptare la conjuncturile de viață și la vindecare.

  • Poziția activă a pacientului

Spre deosebire de psihiatrie și de psihoterapia generală, psihanaliza solicită pacientului o participare activă în actul terapeutic. De fapt, el este cel care conduce tratamentul și care poate să-i pună capăt atunci cînd s-a vindecat sau nu mai dorește să continue.

Pacientul se implică nu numai prin relatarea tuturor ideilor care îi trec prin cap, dar și prin efortul, adeseori extrem de dificil, de a asimila interpretările psihanalizei în legătură cu semnificația dificultățile sale de viață, revelate prin propriile sale relatări.

  • Durata curei

Durata curei psihanalitice nu este stabilită dinainte. Nici nu ar putea fi. Durata curei depinde, de fapt, de gradul de participare a pacientului la tratament, de fixitatea simptomelor sale, de fluiditatea libidoului și de mulți alți factori care nu pot fi numiți aici.

De notat că atît în psihanaliza terapeutică, cît și în cea didactică (în care se formează viitori psihanaliști), se impune o perioadă de testare, în care psihanalistul are timp să verifice măsura în care pacientul corespunde exigențelor terapiei.

icon 

Citește mai departe despre:
->
Psihanaliză și hipnoză
->
Analiza actuală
->
Cabinet online de psihanaliză

Primii pași
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2012, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa