Psihanaliza > Primii paşi

Prima întîlnire cu psihanaliza - urmare din pagina 1

- Ce tratează psihanaliza? - Cum tratează psihanaliza?
-
Poziţia activă a pacientului - Durata curei.

  • Ce tratează psihanaliza?

Vom enumera cîteva din afecţiunile tratate de psihanaliză: isterie, nevroză obsesiv-fobică, diverse fobii, depresie, probleme de cuplu, conjugale şi profesionale, dificultăţi şcolare, dezorientare şi confuzie, anxietate, angoasă,  disfuncţii sexuale etc. Psihanaliza nu tratează schizofrenia, demenţa paranoidă, melancolia suicidară, alte forme de stări discordante grave. Toate acestea intră în sarcina psihiatriei clasice, a neuropsihiatriei sau neurochirurgiei.

Astăzi se vorbeşte şi de autocunoaşterea prin psihanaliză. Multe persoane apelează la psihanalist din motive de alt ordin decît cel pur medical. Totuşi, în cele din urmă, problemele de genul celor enumerate mai sus ies la suprafaţă chiar şi acolo unde nu sînt declarate deschis. Ele sînt de fapt mascate de false pretenţii la o cunoaşere de sine care nu are în fond niciun orizont pragmatic.

  • Cum tratează psihanaliza?

Psihanaliza tratează prin cuvînt. Pornind de la premiza că simtpomele nevrotice sînt substitute ale unor conflicte între istanţe psihice şi bazîndu-se pe teoria determinismului psihic, pacientul psihanalizei este pus să vorbească liber despre orice îi trece prin cap fără a urmări un subiect anume (vezi metoda asociaţiilor libere).

Curînd se precizează anumite momente şi întîmplări ale vieţii sale, anumite inhibiţii şi reţineri care revin obsedant. De asemenea, relatarea sa include vise, fantasme şi obsesii care nu sînt nici ele străine evenimentelor existenţei sale.

Discuţia nu este însă o simplă pălăvrăgeală. Ea trebuie, cînd şi cînd, completată cu elemente de interpretare a semnificaţiei evenimentelor trăite de pacient, a viselor sale şi a unor erori spontane: lapsusurile şi actele simptomatice (vezi secţiunile actele ratate şi interpretarea viselor).

Toate acestea duc în final la revelarea nodului conflictual al vieţii psihice a pacientului care este responsabil de apariţia simptomelor nevrotice.

Integrarea conflictului psihic, elaborat la nivelul minţii conştiente, conduce treptat la o mai bună adaptare la conjuncturile de viaţă şi la vindecare.

  • Poziţia activă a pacientului

Spre deosebire de psihiatrie şi de psihoterapia generală, psihanaliza solicită pacientului o participare activă în actul terapeutic. De fapt, el este cel care conduce tratamentul şi care poate să-i pună capăt atunci cînd s-a vindecat sau nu mai doreşte să continue.

Pacientul se implică nu numai prin relatarea tuturor ideilor care îi trec prin cap, dar şi prin efortul, adeseori extrem de dificil, de a asimila interpretările psihanalizei în legătură cu semnificaţia dificultăţile sale de viaţă, revelate prin propriile sale relatări.

  • Durata curei

Durata curei psihanalitice nu este stabilită dinainte. Nici nu ar putea fi. Durata curei depinde, de fapt, de gradul de participare a pacientului la tratament, de fixitatea simptomelor sale, de fluiditatea libidoului şi de mulţi alţi factori care nu pot fi numiţi aici.

De notat că atît în psihanaliza terapeutică, cît şi în cea didactică (în care se formează viitori psihanalişti), se impune o perioadă de testare, în care psihanalistul are timp să verifice măsura în care pacientul corespunde exigenţelor terapiei.

icon 

Citeşte mai departe despre:
->
Psihanaliză şi hipnoză
->
Analiza actuală
->
Cabinet online de psihanaliză

Primii paşi
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2012, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa