Psihanaliza > Articole

Depresia

Un sumar al problemelor psihice induse de stările depresive.

de Jean Chiriac

Cuvîntul "depresie" trebuie să fie asociat cu stări ca: deprimare, descurajare, deznădejde etc. Depresia implică toate aceste stări şi se caracterizează prin pierderea totală sau parţială a interesului pentru viaţa reală (în cazul depresiilor grave putem vorbi de o moarte simbolică a lumii).

De obicei, depresia este asociată cu un doliul. Doliul (starea specifică) este urmare a pierderii cuiva sau a ceva foarte preţuit (investiţie libidinală (1)). O pierdere poate fi cea a unui părinte drag care a murit. Dar nu pierdem, în chip tragic, numai rudele apropiate, putem pierde libertatea, stima de sine, aspiraţiile de o viaţă, credinţa religioasă şi multe asemenea lucruri abstracte care au însă o valoare afectivă majoră pentru viaţa noastră psihică. Toate aceste pierderi atrag după sine stări depresive.

Doctorul A. Stevens, adept jungian, în urma experienţelor sale de la un centru de copii abandonaţi, a putut trasa o schemă pertinentă de comportare specifică depresiei (2), în trei faze:

Refuzul pierderii . Subiectul uman refuză realitatea pierderii şi se revoltă împotriva oricărei certitudini sau percepţii care probează pierderea. La acest nivel găsim tentativele spontane de a disimula pierderea, care apar de pildă în vise. Cutare a pierdut un părinte drag, dar visează că acesta este viu şi conversează cu el. Tot la acest nivel putem găsi melancolia - e vorba de melancolia nevrotică - care este şi ea o formă de rezistenţă în faţa pierderii, prin activitatea fantasmatică intensă care o însoţeşte. Un doctor a fost părăsit de iubita lui; multă vreme a trăit stări de melancolie la care se asociau amintiri din trecut şi fantezii romantice.

Acceptarea pierderii. Acest stadiu este impus de logica evenimentelor vieţii. Nu este ceva admis de bunăvoie, în urma unei analize conştiente a pierderii. La acest nivel interesul pentru lumea exterioară este diminuat la maximum. Subiectul uman pare total retras din viaţa curentă, indiferent, absent, trăind cumva la voia sorţii. Desigur că aceste calificări nu epuizează gama largă a stărilor de neant pe care le resimte depresivul.

Indiferenţa faţă de pierdere. În ultima fază a depresiei, cînd este pe cale de a se vindeca, subiectul devine indiferent chiar faţă de obiectul depresiei sale. Amintirea lui nu mai trezeşte nimic în el. Cel afectat îşi regăseşte dorinţa de viaţă şi revine la activităţile sale curente care nu au fost contaminate de depresie.

Această fază o întîlnim toţi după separarea de o persoană pe care am iubit-o cîndva. Ne întîlnim cu ea după o lungă perioadă de timp şi nu o mai băgăm în seamă. Iubitul-iubita devin pentru noi un/o străin/ă. Dacă sîntem conştienţi de acest lucru ne miră indiferenţa noastră totală faţă de cel/cea care a reprezentat odinioară atît de mult pentru noi!

În general, depresia nu este o afecţiune care poate fi tratată prin psihanaliză. Ţinînd cont de faptul că formele ei acute aduc o repliere înăuntru (3) a subiectului afectat, este puţin probabil să putem interveni în tratarea ei.

icon

Note:
1. Investiţia libidinală este o ataşare a libidoului de un obiect (libidoul obiectului sau obiectal). Cuvîntul "obiect", în psihanaliză, desemnează fiinţe sau lucruri situate în afara eului subiectului. Aici libidoul trebuie privit ca psihosexual - deci ataşarea nu urmăreşte neapărat satisfaceri de ordin sexual.

2. Nu am urmat decît orientativ această schemă pe care am completat-o cu elemente din propria mea experienţă în domeniu.

3. Replierea înăuntru este o stare pe care o găsim în schizofrenie. Ea poate fi însoţită de o activitate fantasmatică extrem de vie - care este expresia simbolică vieţii inconştiente a subiectului -  sau, dimpotrivă, de un vid mental total (ca în autism)

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa