Psihanaliza > Articole

Depresia

Un sumar al problemelor psihice induse de stările depresive.

de Jean Chiriac

Cuvîntul "depresie" trebuie să fie asociat cu stări ca: deprimare, descurajare, deznădejde etc. Depresia implică toate aceste stări și se caracterizează prin pierderea totală sau parțială a interesului pentru viața reală (în cazul depresiilor grave putem vorbi de o moarte simbolică a lumii).

De obicei, depresia este asociată cu un doliu. Doliul (starea specifică) este urmare a pierderii cuiva sau a ceva foarte prețuit (investiție libidinală (1)). O pierdere poate fi cea a unui părinte drag care a murit. Dar nu pierdem, în chip tragic, numai rudele apropiate, putem pierde libertatea, stima de sine, aspirațiile de o viață, credința religioasă și multe asemenea lucruri abstracte care au însă o valoare afectivă majoră pentru viața noastră psihică. Toate aceste pierderi atrag după sine stări depresive.

Doctorul A. Stevens, adept jungian, în urma experiențelor sale de la un centru de copii abandonați, a putut trasa o schemă pertinentă de comportare specifică depresiei (2), în trei faze:

Refuzul pierderii. Subiectul uman refuză realitatea pierderii și se revoltă împotriva oricărei certitudini sau percepții care probează pierderea. La acest nivel găsim tentativele spontane de a disimula pierderea, care apar de pildă în vise. Cutare a pierdut un părinte drag, dar visează că acesta este viu și conversează cu el. Tot la acest nivel putem găsi melancolia - e vorba de melancolia nevrotică - care este și ea o formă de rezistență în fața pierderii, prin activitatea fantasmatică intensă care o însoțește. Un doctor a fost părăsit de iubita lui; multă vreme a trăit stări de melancolie la care se asociau amintiri din trecut și fantezii romantice.

Acceptarea pierderii. Acest stadiu este impus de logica evenimentelor vieții. Nu este ceva admis de bunăvoie, în urma unei analize conștiente a pierderii. La acest nivel interesul pentru lumea exterioară este diminuat la maximum. Subiectul uman pare total retras din viața curentă, indiferent, absent, trăind cumva la voia sorții. Desigur că aceste calificări nu epuizează gama largă a stărilor de neant pe care le resimte depresivul.

Indiferența față de pierdere. În ultima fază a depresiei, cînd este pe cale de a se vindeca, subiectul devine indiferent chiar față de obiectul depresiei sale. Amintirea lui nu mai trezește nimic în el. Cel afectat își regăsește dorința de viață și revine la activitățile sale curente care nu au fost contaminate de depresie.

Această fază o întîlnim toți după separarea de o persoană pe care am iubit-o cîndva. Ne întîlnim cu ea după o lungă perioadă de timp și nu o mai băgăm în seamă. Iubitul-iubita devin pentru noi un/o străin/ă. Dacă sîntem conștienți de acest lucru ne miră indiferența noastră totală față de cel/cea care a reprezentat odinioară atît de mult pentru noi!

În general, depresia nu este o afecțiune care poate fi tratată prin psihanaliză. Ținînd cont de faptul că formele ei acute aduc o repliere înăuntru (3) a subiectului afectat, este puțin probabil să putem interveni în tratarea ei.

icon

Note:
1. Investiția libidinală este o atașare a libidoului de un obiect (libidoul obiectului sau obiectal). Cuvîntul "obiect", în psihanaliză, desemnează ființe sau lucruri situate în afara eului subiectului. Aici libidoul trebuie privit ca psihosexual - deci atașarea nu urmărește neapărat satisfaceri de ordin sexual.

2. Nu am urmat decît orientativ această schemă pe care am completat-o cu elemente din propria mea experiență în domeniu.

3. Replierea înăuntru este o stare pe care o găsim în schizofrenie. Ea poate fi însoțită de o activitate fantasmatică extrem de vie - care este expresia simbolică vieții inconștiente a subiectului -  sau, dimpotrivă, de un vid mental total (ca în autism)

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2016, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa