Imaginaţia activă şi metoda asociaţiilor

de Jean Chiriac

Metoda asociaţiilor libere, inventată de Sigmund Freud, este utilizată deopotrivă în anamneză şi în interpretarea viselor. Ce relaţie există între ea şi imaginaţia activă folosită pe scară largă de Carl Jung, ca metoda de investigare a inconştientului, este ceea ce voi arăta aici.

În metoda asociaţiilor subiectul este invitat să vorbească liber despre orice îi trece prin minte fără a supune cenzurii raţionale sau etice. E un soi de vorbire liberă, fără nicio reţinere, ceva asemănător dicteului medium-urilor spiritiste.

Imaginaţia activă nu mai porneşte de la cuvinte şi vorbire. Ea se bazează în întregime pe imagini. Aceeaşi condiţie îi este însă impusă subiectului, de a lăsa liber fluxul imaginilor care se perindă fără nicio logică înaintea ochilor săi. Imaginaţia activă poate fi o reverie trează, o impresie hipnagogică scurtă, o vizualizare spontană a unei idei sau situaţii.

Identitatea este evidentă: ambele metode implică liberul arbitru şi neintervenţia voită în fluxul de idei sau imagini. Singura diferenţă este aceea că în metoda asociaţiilor se foloseşte cuvîntul şi vorbirea, în timp ce în imaginaţia activă ne limităm la imagini şi vizualizare.

Mai sunt două lucruri de adăugat la imaginaţia activă: finalizarea şedinţei analitice impune şi o abordare prin cuvînt, prin vorbire, adică o elaborare raţională a scenelor imaginate. Este o analiză a lor, asemănătoare analizei viselor, în care intervin asociaţiile verbale ale subiectului, amintirile lui, propriile opinii, explicaţii şi interpretări.

În al doilea rînd, prin imaginaţia activă, mai precis prin fanteziile create spontan, subiectul retrăieşte anumite emoţii blocate pe care le purjează. De aceea, imaginaţia activă poate fi considerată şi o metodă psihoterapeutică de eliminare a acumulărilor libidinale (staze). (1)

Am putea considera imaginaţia activă mai avansată ca metodă de investigare psihică şi prelucrare a materialelor inconştientului. Efectul ei este într-adevăr remarcabil. Totuşi, nu toţi subiecţii sunt capabili să adopte această metodă bazată exclusiv pe vizualizare spontană. Este ca şi cu hipnoza, în psihanaliză, la care Freud a trebuit să renunţe de timpuriu pentru că nu toţi oamenii sunt hipnotizabili.

Note:
1. În consideraţiile sale asupra imaginaţiei active Jung insistă pe acest aspect al trăirii fanteziei respective. În cazul în care subiectul nu intervine în scenariul imaginar efectul terapeutic este practic nul.

• Resurse online:
  Mai multe despre metoda asociaţiilor libere: https://www.psihanaliza.org/asociatii_libere.html.