Carl Jung > Articole |
|||||
Psihanaliza jungiană şi astrologia - Dilema evităm sau vindecăm - de Jean Chiriac Ideea de a asocia astrologia şi psihanaliza poate părea inadecvată. Astrologia este o
ştiinţă ocultă, pentru mulţi o superstiţie, chiar, în timp ce psihanaliza se dezvoltă prin experienţe clinice, deci se apropie de ştiinţele moderne. Totuşi, Jung a studiat astrologia chiar dacă nu necesar din
perspective pe care o semnalăm aici. Daca e să luăm în considerare teoria lui Alfred Adler - discipol al lui Freud şi creator al psihologiei individuale - despre compensarea inferiorităţii organice, pasiunea unui
individ pentru ocultism, să zicem, s-ar putea reduce la compensarea unei miopii severe sau altă disfuncţie legată de acuitatea vizuală. Şi totuşi, dacă studiem astrograma respectivului, vom remarca un aspect, cum ar fi
Saturn nativ în casa a II-a, în Scorpion. Deschidem cartea de aspecte şi citim că această configuraţie predispune printre altele la gust pentru vrăjitorie şi ocultism! În psihanaliză (versiunea freudiană),
divorţurile dese şi în general dificultăţile cu femeile pot fi reduse la sentimente de nesiguranţă, la o fixaţie la imaginea maternală (bărbatul o caută mereu pe mama sa în parteneră), la teama de a fi înghiţit
(castrare) într-o relaţie de lungă durată etc. Întotdeauna vom găsi sau vom crede că am găsit asemenea cauze în biografia individului marcat de problemele cu partenera de viaţă. Şi totuşi, dacă privim în
astrograma lui natală vom găsi probabil o situaţie, ca de exemplu Luna în Berbec, în casa a VII-a. Citim în cartea de aspecte că această configuraţie predispune la despărţiri dese în sfera relaţiilor apropiate,
amicale, şi chiar la divorţuri etc. Un tranzit de Saturn pe Jupiter (conjuncţie) în situaţia de mai sus aduce căsătorie (cu un personaj marcat de Jupiter) care durează o vreme, schimbarea domiciliului şi dificultăţi
financiare - acestea din urmă sunt reprezentate şi de alte aspecte ale astrogramei personale.
Un caracter foarte critic, un mare moralist şi chiar bun psiholog (deci înclinat spre această meserie) poate fi un individ care are ascendentul în Balanţă şi Saturn în Scorpion, în casa I (a ascendentului). În fine, o personalitate marcată de violenţă şi mai ales sadism în dragoste poate avea în astrograma natală un Marte în Peşti, în casa a VI-a. Citim în cartea de aspecte: nativul are înclinaţii sadice în dragoste... Toate aceste lucruri pot fi prevăzute (profetizate) de cel care cunoaşte astrologie bine şi are o experienţă vastă în interpretare. Se pune deci întrebarea dacă ar trebui să tratăm psihanalitic problemele de mai sus sau doar să încercăm să le prevedem şi, deci, să le prevenim cu ajutorul astrologiei? Mai mult chiar, această dilemă - evitare sau vindecare - ne invită să credem că în realitate nu putem trata ceea ce pare a fi o trăsătură a destinului individului, a comportamentului său. Şi, oricum, analiza nu apelează în general la predicţii astrologice şi nici la informaţiile preţioase pe care le implică ele. Sadismul în dragoste, ca în cazul de mai sus cu Marte în Peşti, nu pare a fi o maladie, şi nicidecum o fixaţie a libidoului la faza de dezvoltare anală sau o întoarcere în afară a pulsiunii distructive (conform abordării freudiene). Pentru astrolog, această pornire, discutabilă din punct de vedere moral, nu este deloc o problemă. Ea este o caracteristică a individului care s-a născut cu o configuraţie astrală ce include această înclinaţie. Deci este ceva natural. Desigur că această constatare ridică probleme insolubile pentru terapia psihanalitică. Jung pare să fi depăşit această mare dilemă - evităm sau vindecăm - cînd afirma că ceea ce trebuie să obţinem în final (după o analiză de cîţiva ani) nu este perfecţiunea (morală, etică), ci plenitudinea. Aceasta din urmă include o sumă de aspecte pozitive şi negative care au fost puse laolaltă şi convieţuiesc bine împreună. Integrarea răului, a lui Satan în ultima instanţă, este una din ideile forţă care au condus munca analitică a lui Jung de-a lungul celei mai mari părţi a vieţii sale.* * " ...Auto cunoaşterea are anumite consecinţe etice care nu sunt doar recunoscute pasiv ci necesită să fie active în practică. ...Sinele în efortul de auto-realizare merge dincolo de personalitatea eului, în toate direcţiile; datorită naturii sale atotcuprinzătoare el este mai luminos şi mai întunecos decît eul şi ca urmare confruntă eul cu ceea ce ar vrea să evite." (C.G. Jung: Mysterium Coniunctionis, The Collected Works, vol. 14, Princeton University Press, 1989, p. 545. Traducerea fragmentului de Jean Chiriac).Resurse online
|
|||||
Home | Jung Bio | Teorii | Terapia | Articole Cursuri online | PublicaţiiCaută | Forum | Contact ©2025, AROPA. Toate drepturile rezervate. |