Actualitatea psihanalizei

Tarele psihanalizei clinice în societatea de consum

de Jean Chiriac

Un autor care publică un site de psihanaliză pe Internet - de fapt dedicat mai mult lui Sigmund Freud - se plîngea de faptul că critica americană, şi nu numai ea, nu priveşte cu ochi buni un material - carte, articol, eseu - care aduce vorba de Freud! Autorul cu pricina, care este şi profesor pe undeva, deoarece pomeneşte de "studenţii mei", insistă totuşi cum că Freud este un personaj capital în cultura noastră modernă, motiv pentru care el, autorul, îl predă studenţilor săi!

La prima vedere am spune: iată un om cumsecade care dă cezarului ce-i al cezarului şi revendică "dreptate pentru Freud".

Această judecată este însă pripită. De ce? Pentru simplul fapt că în realitate autorul nostru nu-i face un serviciu lui Freud predîndu-l tinerei generaţii. Un Freud predat, printre alte materii, la cursurile universităţii, nu este cu nimic mai mult decît un "Freud oarecare", adică un subiect prăfuit dintr-o bibliotecă uitată de Dumnezeu.

Psihanaliza nu cîştigă nimic de pe urma acestei predanii şcolăreşti deoarece ceea ce este esenţial la Freud este tocmai psihanaliza creată de el şi, mai precis, partea ei clinică (teoria nevrozelor, terapeutica etc.).

Nu neg importanţa culturală a psihanalizei, contribuţiile ei excepţionale pe planul interpretării faptelor de cultură, dar pe acest teritoriu pur speculativ psihanaliza întîmpină o concurenţă acerbă şi provocarea timpului. Treptat, ea se devalorizează pentru că nu mai este la modă, nu mai seduce, nu mai instigă...

Psihanaliza este măreaţă pe plan clinic, atunci cînd se ocupă cu nevrozele pe care încearcă să le înţeleagă şi să le rezolve. Aici este punctul ei forte. Ori tocmai în acest domeniu se pare că ea suferă şi cea mai mare înfrîngere. Mai ales în America, unde, aflăm dintr-un interviu cu biograful american al lui Freud, Peter Gay, psihanaliştii, în goană după îmbogăţire, preferă alte tehnici psihoterapeutice mai scurte şi mai rapide.

Calitatea acestor "tehnici" nu mai trebuie discutată. Goana după bani explică însă de ce în America psihanaliza "lui Freud" se pare că a dispărut. Reţineţi: nu inadecvarea la sarcina ei terapeutică a desfiinţat-o, ci faptul că durata terapiei este mare şi profitul financiar, mic. Este ca şi cum ai folosi în chirurgie un bisturiu de lemn, care mai mult rupe decît taie - dar este mult mai profitabil pentru că este mai ieftin - în locul unuia adevărat, de oţel, care are dezavantajul că este mai scump!

Eşuarea psihanalizei pe planul intereselor culturale, respingerea din tărîmul clinic - pentru că nu este financiar profitabilă pentru analist - explică în cea mai mare parte de ce, astăzi, ea pare depăşită de vreme. Rămîne să apreciem şi noi dacă aceste aparente "minusuri" pot fi luate în considerare cu seriozitate...