Aşteptînd să treacă criza

Aştept să treacă criza. La început, cînd un amic a pronunţat această propoziţie m-am revoltat: cum adică aştepţi? Ce aştepţi? Ce e criza asta, un uragan, o furtună, o calamitate a naturii care vine şi pleacă de capul ei? Am fost făcut foc pe el şi eram sigur că am dreptate pentru că gîndeam, ca orice naiv, că criza economică este o situaţie indusă de stîngăciile noastre şi poate fi suprimată prin măsurile noastre cuminţi. Să fim mai şi mai, în orice caz în sens pozitiv.

Lucrurile nu stau aşa, se pare. Am aflat de la alţii, mai deştepţi, şi am auzit din nou în interviul lui Ion Ţiriac. Criza e în mîinile americanilor! Ei sunt la pupitrul de comandă. Americanii ştiu ei cum şi ce, deci nu e treaba noastră. Să se aşeze luema mai bine, zice acelaşi Ţiriac, om de afaceri prosper cel puţin pînă la venirea crizei, oricum mai ştiutor decît mine în ale finanţelor. Deci, trebuie să aşteptăm cuminţi şi optimişti. Totuşi nu trebuie să uităm că o carieră se face cu multă muncă, că nu se poate ban fără muncă şi dăruire, ba chiar patriotism etc.

Din alte părţi răzbat şi alte sugestii. Preşedintele zice că România nu se mai poate împrumuta de pe pieţele valutare pentru că a crescut dobînda. Adică tot criza asta a făcut să sară dobînzile la cote inaccesibile. Nu are nimic de-a face cu garanţiile României că ar putea să-şi achite datoriile - tot criza e de vină. Şi ce e de făcut pentru că nu vor mai fi bani pentru pensii? Trebuie create locuri de muncă. Dar unde să investeşti , tu, statule? Păi, în mine, deschidem din nou minele!

D-l Boc este şi el de părere că România trebuie să revină grînarul Europei. Adică să producă masiv şi să vîndă (gîndesc eu) că altfel degeaba produce. Ideea nu pare însă viabilă (lucrativă) dacă o compar cu lamentările unor producători agricoli care nu mai fac bani pe cartofi pentru că recolta e prea mare şi preţul a căzut - în jos!

Aşadar mergem în mine, pe ogoare şi facem bani ca să plătim pensiile. Anul viitor nu putem aştepta însă nimic bun pe panul sporirilor salariale pentru că criza se îngroaşă. Este un soi de profet financiar, pe la ei, prin occident, care ne asigură că va fi şi mai rău.

Mă liniştesc în final cînd un specialist din ograda guvernatorului Băncii Naţionale ne asigură că România nu poate fi ameninţată de incapacitate de plată, pentru că nu e Grecia - asta, desigur, dacă nu se iau nişte măsuri greşite...

Aşadar, aştept să treacă criza şi mi-o imaginez ca pe o furtună, calamitate naturală care vine şi pleaca cumva ca şi anotimpurile. Şi oricum, dacă nu pleacă, îi vin americanii de hac. Pînă atunci un pui de somn nu strică!

--
Articol de Jean Chiriac