Psihanaliza - Articole



powered by FreeFind
 

Despre psihanaliză (urmare)

Cercetările privind activitatea sexuală a copiilor au condus la o concepție suplimentară asupra instinctului sexual, bazată nu pe scopurile sale ci pe sursele sale. Instinctul sexual posedă într-o mare măsură capacitatea de a fi deturnat de la scopurile sexuale directe și de a fi îndreptat spre țeluri mai înalte care nu mai sunt sexuale ("sublimare"). Instinctul este astfel capabil să aducă cele mai importante contribuții la realizările sociale și artistice ale omenirii.

Recunoașterea prezenței simultane a celor trei factori ai "infantilismului", "sexualității" și "refulării" constituie principala caracteristică a teoriei psihanalitice și marchează distincția sa față de alte puncte de vedere privind patologia vieții mentale. În același timp, psihanaliza a demonstrat că nu există o diferență fundamentală, ci doar una de grad, între viața mentală a oamenilor normali și cea a nevroticilor și psihoticilor. O persoană normală trebuie să treacă prin aceleași represiuni și trebuie să se lupte cu aceleași structuri substitutive; singura diferență este că ea confruntă aceste evenimente cu mai puține probleme și mai mult succes. Metoda psihanalitică de investigare poate fi aplicată, în consecință, în egală măsură explicării fenomenelor psihice normale și a făcut posibilă descoperirea relației strînse dintre produsele psihice patologice și structurile normale cum ar fi visele, micile scăpări din viața de zi cu zi și alte asemenea fenomene prețioase ca cuvintele de duh, miturile și operele imaginației. Explicația acestora a fost condusă și mai departe în cazul viselor și a rezultat aici în următoarea formulă generală: "Un vis este o împlinire deghizată a unei dorințe refulate." Interpretarea viselor are ca obiect înlăturarea deghizării la care gîndurile visătorului au fost supuse. Ea este, de altfel, un ajutor extrem de valoros pentru tehnica psihanalitică, deoarece constituie cea mai convenabilă metodă de a obține o perspectivă asupra vieții psihice inconștiente.

Adesea există o tendință în mediul medical și, în special, în cercurile psihiatrice de a contrazice teoriile psihanalizei fără a le fi studiat sau aplicat real. Acest lucru se datorează nu numai noutății izbitoare a acestor teorii și contrastului lor față de părerile susținute pînă acum de psihiatri, dar și faptului că premisele și tehnica psihanalizei sunt mult mai aproape de domeniul psihologiei decît de ce al medicinei. Cu toate acestea, nu poate fi contestat faptul că învățăturile pur medicale și non-psihologice au făcut pînă acum foarte puțin în sensul înțelegerii vieții mentale. Progresul psihanalizei este în continuare întîrziat de teama resimțită de observatorul obișnuit de a se vedea în propria sa oglindă. Oamenii de știință tind să aducă rezistențelor emoționale argumente și, astfel, să astfel să se satisfacă pe ei înșiși! Oricine dorește să nu ignore un adevăr, va face bine să-și renege antipatiile și, dacă dorește să supună teoria psihanalizei unui examen critic, să se analizeze mai întîi pe sine însuși.

Nu pot să cred că în aceste cîteva propoziții am reușit să pictez o imagine clară a principiilor și scopurilor psihanalizei. Dar voi adăuga o listă a publicațiilor* de căpătîi pe această temă, al căror studiu va oferi mai multe clarificări celor pe care s-ar putea să-i fi interesat.

Note:
*A se vedea secțiunea noastră dedicată
bibliografiei lui Freud în limba română.

Acest eseu intitulat On Psychoanalysis (în traducere, în limba engleză) a fost publicat în anul 1913.

icon 

<= Prima parte a articolului

 

sumar articole

 

Home | Psihanaliza | Cursuri

Publicații

Asistență | Newsletter | Contact

© 1998-2021, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa