Psihanaliza - Articole



powered by FreeFind
 

Rolul vorbirii în psihanaliză

de Jean Chiriac

Tată lumea se întreabă cum se poate vindeca cineva numai vorbind, așa cum pretind e psihanaliza? Sîntem martorii dezvoltării fără precedent a medicinei alopatice, cu mii și mii de medicamente noi, care mai de care mai eficace. Se descoperă noi tratamente pentru boli vechi sau mai noi, și o mulțime de noi tehnologii bazate pe aparatură sofisticată. Ce loc au discuțiile în toate astea? Ce pot vindeca ele?

Mai întîi trebuie precizat că psihanaliza nu tratează boli în sensul clasic al termenului. Ea se ocupă în mod special de nevroze sau afecțiuni nevrotice. (1)

În al doilea rînd, mai trebuie precizat că discuția își are locul ei chiar și în tratamentele clasice, bazate pe medicamente sau intervenție chirurgicale. Așa zisul interviu, care i se ia pacientului la internare (sau la cîteva zile după internare) se bazează pe discuții, chiar dacă adeseori limitate la cîteva simple întrebări de rutină.

Dezvoltarea medicinei clasice a făcut ca încrederea în discuție să diminueze pînă la dispariție. Astăzi nu mai este cu putință să îți imaginezi că cineva se poate trata discutînd, fără a lua medicamente, fără a urma o dietă alimentară etc. Dar nici odinioară lucrul acesta nu părea posibil, pînă la inventarea curei prin vorbire (talking cure) de către medicul vienez Breuer și pacienta sa Anna O.

Psihanaliza a mers mai departe decît Breuer și a deschis calea tratamentului bazat pe vorbire.

Aici trebuie precizate cîteva lucruri:

    - Vorbirea în timpul curei psihanalitice, cînd este pusă în serviciul strîngerii de asociații libere, are darul de a regăsi și aduce la suprafață, în conștiință, amintiri uitate, reprimate sau refulate.

    - Vorbirea are ea însăși un rol terapeutic pentru că adeseori, amintindu-și de întîmplări nefericite, pacientul retrăiește emoțiile de atunci, și se eliberează astfel de efectul lor dăunător (prin așa-zisul catharsis).

    - Vorbirea servește gîndirii și mai ales ordonării gîndirii. Cînd numim lucrurile, ele se asociază unor reprezentări conștiente, sunt "agățate" și "smulse" inconștientului - mai mult chiar, cînd punem cap la cap sensul evoluției simptomelor nevrotice înțelegem ce s-a întîmplat și se produce așa-zisul insight. Să nu uităm că gîndirea se formulează și prin cuvinte...

Rolul terapiei cuvîntului scris nu este un secret pentru scriitori. Îmi amintesc de un interviu cu celebrul Cioran care mărturisea că scrisul l-a vindecat de nevroză. Nu este singurul autor care a folosit scrisul ca metodă de tratament. Dar și vorbitul are același rol.

Românul de rînd are o expresie sugestivă cînd este vorba de a îndemna pe cineva să-și elibereze sufletul de o povară cerîndu-i să "spună ce are pe suflet". Spusul are aici rolul vorbirii și efectul unui tratament autentic.

În psihanaliză nu se poate fără vorbit. Se poate fără medicamente, fără bisturiu, dar nu fără vorbit. În asociațiile libere pacientul este invitat să vorbească liber despre tot ce îi trece prin minte fără a alege un subiect anumite. Această regulă este mai dificilă decît pare la prima vedere - dar este regula de aur. Acest vorbit liber pornește de la ipoteza, confirmată de experiență, că toate gîndurile - asociațiile, înlănțuiri de gînduri - conduc în final la complexul patologic al pacientului, la fel cum liniile de cale ferată se intersectează toate într-un nod de cale ferată. În cazul nostru, "nodul" este conflictul nevrotic.

Totuși, de ce ne este greu să admitem că unele din bolile noastre pot fi tratate NUMAI prin vorbit? Psihanaliza are o explicație: deoarece investim bolile noastre și le ridicăm la rang de entități absolute. Altfel spus, narcisismul ne face să supra-evaluăm importanța simptomelor și să le reprezentăm ca ireversibile.

Într-adevăr, oricît ar părea de curios foarte mulți oameni amplifică inconștient semnificația bolilor lor ca și cum prin aceste boli "importante", aparent de netratat, ar c rește într-un raport geometric și importanța eului lor. Pe această bază, narcisică, se așe ază refuzul de a crede că vorbirea - un act simplu, firesc, fără vreo veleitate anume în ochii omului de rînd - poate vindeca. În schimb, e nevoie de tratamente costisitoare și lungi, prescrise de medici celebri, ca și cum prin aceste demersuri însuși pacientul ar deveni dintr-un om obișnuit un supraom! (2)

Această mentalitate, bizară la prima vedere, explică de ce apelăm mai ales la somități medicale (deși se știe că "la pomul lăudat nu trebuie să te duci cu carul") sau la personaje cu o aură socială stranie (fascinantă) cum ar fi yoghinii, vrăjitorii, magii, radiesteziștii, astrologii, preoții "cu har" etc.

În fine, dacă oamenii vor să se vindece de simptomele lor - dacă nu sunt atrași în vîltoarea dorinței de a se mari cu ele, exagerîndu-le importanța - ei o pot face prin vorbire. Vorbirea - în cadrul tratamentului psihanalitic - are de cele mai multe ori efecte salutare. Nu ne rămîne decît să încercăm și noi acest "tratament" în cadrul cabinetului psihanalitic.

Nu pot încheia acest articol fără a aminti un alt fapt care se înscrie și el în suma celor de mai sus. Foarte multe emisiuni la radio sau TV ne propun așa-zisele talk-show . Există și emisiuni în care se pretinde fals că aceste vorbiri publice ar avea un rol terapeutic (emisiuni ținute de medici sau persoane cu pretenții de vindecători). Moda acestor emisiuni explică și ea de ce românii nu pun mare preț pe vorbire ca metodă de tratament. Vorbirea la radio sau TV este asociată automat cu spectacolul, deci are aspect de divertisment, de distracție sau curiozitate. Medicina nu poate fi, desigur, o abordare veselă a bolilor, dacă vrea să fie eficace. Și iată că vorbirea - asociată cu divertismentul - nu se poate asocia și cu medicina, care este un act grav, responsabil.

Am văzut că lucrurile nu stau chiar așa!

Note:
1. Totuși este adevărat că multe boli nu sînt provocate de germeni patogeni sau de leziuni și sînt considerate psiho-somatice, adică influențate de factori psihici. Aceste "boli" nu pot fi tratate prin medicina modernă, cu ajutorul medicamentelor. Ele intră, de asemenea, în sfera de acțiune a psihanalizei.

2. Profiturile imense ale corporațiilor care produc medicamente costisitoare se poate explica și prin nevoia bolnavului de a se pune în evidență achiziționînd asemenea "bunuri" de preț.

icon

Mai citește despre:

- Breuer și Anna O. (PDF)

- Metoda asociațiilor libere

- Primii pași în contactul cu psihanaliza

- Mai multe despre rolul asociațiilor libere găsești în cursurile AROPA de inițiere în psihanaliză (modulele 1 și 3) - pentru detalii click aici.

 

sumar articole

 

Home | Psihanaliza | Cursuri

Publicații

Asistență | Blog | Newsletter | Contact

© 1998-2024, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa