Psihanaliza > Articole

Rolul vorbirii în psihanaliză

de Jean Chiriac

Tată lumea se întreabă cum se poate vindeca cineva numai vorbind, aşa cum pretinde psihanaliza? Sîntem martorii dezvoltării fără precedent a medicinei alopatice, cu mii şi mii de medicamente noi , care mai de care mai eficace. Se descoperă noi tratamente pentru boli vechi sau mai noi, şi o mulţime de noi tehnologii bazate pe aparatură sofisticată. Ce loc au discuţiile în toate astea? Ce pot vindeca ele?

Mai întîi trebuie precizat că psihanaliza nu tratează boli în sensul clasic al termenului. Ea se ocupă în mod special de nevroze sau afecţiuni nevrotice. (1)

În al doilea rînd, mai trebuie precizat că discuţia îşi are locul ei chiar şi în tratamentele clasice, bazate pe medicamente sau intervenţie chirurgicale. Aşa zisul interviu, care i se ia pacientului la internare (sau la cîteva zile după internare) se bazează pe discuţii, chiar dacă adeseori limitate la cîteva simple întrebări de rutină.

Dezvoltarea medicinei clasice a făcut ca încrederea în discuţie să diminueze pînă la dispariţie. Astăzi nu mai este cu putinţă să îţi imaginezi că cineva se poate trata discutînd, fără a lua medicamente, fără a urma o dietă alimentară etc. Dar nici odinioară lucrul acesta nu părea posibil, pînă la inventarea curei prin vorbire (talking cure) de către medicul vienez Breuer şi pacienta sa Anna O.

Psihanaliza a mers mai departe decît Breuer şi a deschis calea tratamentului bazat pe vorbire.

Aici trebuie precizate cîteva lucruri:

    - Vorbirea în timpul curei psihanalitice, cînd este pusă în serviciul strîngerii de asociaţii libere, are darul de a regăsi şi aduce la suprafaţă, în conştiinţă, amintiri uitate, reprimate sau refulate.

    - Vorbirea are ea însăşi un rol terapeutic pentru că adeseori, amintindu-şi de întîmplări nefericite, pacientul retrăieşte emoţiile de atunci, şi se eliberează astfel de efectul lor dăunător (prin aşa-zisul catharsis).

    - Vorbirea serveşte gîndirii şi mai ales ordonării gîndirii. Cînd numim lucrurile, ele se asociază unor reprezentări conştiente, sunt "agăţate" şi "smulse" inconştientului - mai mult chiar, cînd punem cap la cap sensul evoluţiei simptomelor nevrotice înţelegem ce s-a întîmplat şi se produce aşa-zisul insight. Să nu uităm că gîndirea se formulează şi prin cuvinte...

Rolul terapiei cuvîntului scris nu este un secret pentru scriitori. Îmi amintesc de un interviu cu celebrul Cioran care mărturisea că scrisul l-a vindecat de nevroză. Nu este singurul autor care a folosit scrisul ca metodă de tratament. Dar şi vorbitul are acelaşi rol.

Românul de rînd are o expresie sugestivă cînd este vorba de a îndemna pe cineva să-şi elibereze sufletul de o povară cerîndu-i să "spună ce are pe suflet". Spusul are aici rolul vorbirii şi efectul unui tratament autentic.

În psihanaliză nu se poate fără vorbit. Se poate fără medicamente, fără bisturiu, dar nu fără vorbit. În asociaţiile libere pacientul este invitat să vorbească liber despre tot ce îi trece prin minte fără a alege un subiect anumite. Această regulă este mai dificilă decît pare la prima vedere - dar este regula de aur. Acest vorbit liber porneşte de la ipoteza, confirmată de experienţă, că toate gîndurile - asociaţiile, înlănţuiri de gînduri - conduc în final la complexul patologic al pacientului, la fel cum liniile de cale ferată se intersectează toate într-un nod de cale ferată. În cazul nostru, "nodul" este conflictul nevrotic.

Totuşi, de ce ne este greu să admitem că unele din bolile noastre pot fi tratate NUMAI prin vorbit? Psihanaliza are o explicaţie: deoarece investim bolile noastre şi le ridicăm la rang de entităţi absolute. Altfel spus, narcisismul ne face să supra-evaluăm importanţa simptomelor şi să le reprezentăm ca ireversibile.

Într-adevăr, oricît ar părea de curios foarte mulţi oame ni amplifică inconştient semnificaţia bolilor lor ca şi cum prin aceste boli "importante", aparent de netratat, ar creşte într-un raport geometric şi importanţa eului lor. Pe această bază, narcisică, se aşe ază refuzul de a crede că vorbirea - un act simplu, firesc, fără vreo veleitate anume în ochii omului de rînd - poate vindeca. În schimb, e nevoie de tratamente costisitoare şi lungi, prescrise de medici celebri, ca şi cum prin aceste demersuri însuşi pacientul ar deveni dintr-un om obişnuit un supraom! (2)

Această mentalitate, bizară la prima vedere, explică de ce apelăm mai ales la somităţi medicale (deşi se ştie că "la pomul lăudat nu trebuie să te duci cu carul") sau la personaje cu o aură socială stranie (fascinantă) cum ar fi yoghinii, vrăjitorii, magii, radiesteziştii, astrologii, preoţii "cu har" etc.

În fine, dacă oamenii vor să se vindece de simptomele lor - dacă nu sunt atraşi în vîltoarea dorinţei de a se mari cu ele, exagerîndu-le importanţa - ei o pot face prin vorbire. Vorbirea - în cadrul tratamentului psihanalitic - are de cele mai multe ori efecte salutare. Nu ne rămîne decît să încercăm şi noi acest "tratament" în cadrul cabinetului psihanalitic.

Nu pot încheia acest articol fără a aminti un alt fapt care se înscrie şi el în suma celor de mai sus. Foarte multe emisiuni la radio sau TV ne propun aşa-zisele talk-show. Există şi emisiuni în care se pretinde fals că aceste vorbiri publice ar avea un rol terapeutic (emisiuni ţinute de medici sau persoane cu pretenţii de vindecători). Moda acestor emisiuni explică şi ea de ce românii nu pun mare preţ pe vorbire ca metodă de tratament. Vorbirea la radio sau TV este asociată automat cu spectacolul, deci are aspect de divertisment, de distracţie sau curiozitate. Medicina nu poate fi, desigur, o abordare veselă a bolilor, dacă vrea să fie eficace. Şi iată că vorbirea - asociată cu divertismentul - nu se poate asocia şi cu medicina, care este un act grav, responsabil.

Am văzut că lucrurile nu stau chiar aşa!

Note:
1. Totuşi este adevărat că multe boli nu sînt provocate de germeni patogeni sau de leziuni şi sînt considerate psiho-somatice, adică influenţate de factori psihici. Aceste "boli" nu pot fi tratate prin medicina tradiţională, cu ajutorul medicamentelor. Ele intră de asemenea în sfera de acţiune a psihanalizei.

2. Profiturile imense ale corporaţiilor care produc medicamente costisitoare se poate explica prin nevoia bolnavului de a se remarca acumulînd asemenea "bunuri" de preţ.

icon

Mai citeşte:
- Despre Breuer şi Anna O. (PDF)
-
Metoda asociaţiilor libere
-
Primii paşi în contactul cu psihanaliza
- Mai multe despre rolul asociaţiilor libere găseşti în cursurile AROPA de iniţiere în psihanaliză - pentru detalii click aici.

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa