Psihanaliza > Articole

Interviu cu dl. Jean Chiriac
despre psihanaliza terapeutică

Ioan Ionuț: Stimate domnule Jean Chiriac, sînteți președintele AROPA (Asociația română pentru promovarea psihanalizei) și redactor șef al revistei de psihanaliză OMEN, știu că aveți o experiență profundă cu psihanaliză atît în sfera teoretică, cît și în cea clinică, aș vrea să vă pun cîteva întrebări sugerate de membrii forumului nostru de psihanaliză.
Care este frecvența ședințelor de psihanaliză și dacă această frecvență are vreo relevanță pentru tratament?

Jean Chiriac: E bine că pui problema în termeni de tratament - multă lume crede că psihanaliza este o vorbărie chioară în care etalăm cunoștințe și reflecții personale. Frecvența a fost inițial de 5 ședințe pe săptămînă. Ulterior a scăzut la 4 și trei. Azi, am auzit că există și o ședință pe săptămînă. Personal am motive să mă îndoiesc că o singură ședință este suficientă. Problemele care se nasc în procesul terapeutic au nevoie pentru elucidare de o frecvență de minimum 3 ședințe, deși chiar și 3 este prea puțin.

Ioan Ionuț: Care este poziția psihanalistului? El tace tot timpul sau are și intervenții în decursul curei?
Jean Chiriac: Bună întrebare. Freud - modelul tuturor analiștilor - vorbea adeseori. Cum zicea Paul Roazen: "Freud nu era freudian". Cred că tăcerea lui ținea de anumite dispoziții momentane și, ulterior, de dificultățile de vorbire determinate de cancerul la maxilar de care a suferit. Nu cred că este o regulă aici. Eu înclin spre participare activă - ca la Jung - din partea analistului. Totuși, analistul trebuie să știe să asculte. Am scris ceva pe tema asta apropo de psihanaliștii moderni. (vezi articolul "Back to Original Therapy or Remarks on the Point "Modern" Psychoanalysts Miss" n.n. Ioan Ionuț)
De multe ori, în spatele tăcerii, analiștii își ascund incompetența. Psihanaliza, practica ei, este poate locul unde incompetența își poate găsi adăpostul cel mai confortabil. Te acoperi cu regula tăcerii și nimeni nu-ți mai poate reproșa nimic.

Ioan Ionuț: Este o regulă a cadrului psihanalitic ca psihanalistul să stea înapoia analizatului?
Jean Chiriac: Nu cred. În fond, avem aceeași problemă ca cea de mai sus. A sta în spatele analizatului este mai comod pentru analist. Dar poate fi un factor de tulburare pentru pacient. În plus, această poziție are ceva de ritual - ceea ce va împiedica buna desfășurare a tratamentului.

Ioan Ionuț: Ce părere aveți despre psihanaliștii români, sînt sau nu demni de încredere?
Jean Chiriac: Nu cred în competența psihanaliștilor români - nu au unde să se formeze, cu cine etc. Nu cunosc nici un formator de psihanaliști în România, ci numai "nume" care se acoperă de diplome.

Ioan Ionuț: Diploma nu este o garanție?
Jean Chiriac: Nicidecum. Statistic vorbind, cu cît ai mai multe diplome care atestă priceperea ta, cu atît mai mult această pricepere este practic nulă. Românii nu au trecut niște stadii necesare de acumulare de experiență. Ei imită la repezeală procedurile occidentale. Astfel se face că în România găsești diplomați peste tot, dar lipsesc specialiștii. Acest lucru este valabil în toate domeniile.

Ioan Ionuț: Totuși, cum putem proba "competența" unui psihanalist?
Jean Chiriac: La fel cum probăm competența unui medic. Prin rezultatele pe care le percepem noi și cei din jur privind sănătatea noastră psihică.

Ioan Ionuț: Psihanaliza se pare că nu are loc nici azi în universitate.
Jean Chiriac: Nici nu poate avea loc. Predarea psihanalizei terapeutice nu poate fi sistematizată și organizată în cursuri teoretice sau în seminarii și laboratoare de scurtă durată. Un psihanalist se formează prin psihanaliză didactică și ajungem iar la frecvență, la durată, la tratament. E un cerc vicios. Nu poți fi psihanalist fără să fi fost pacient. De altfel, să nu uităm că Freud însuși a fost rejectat de mediile universitare!

Ioan Ionuț: Cum pot fi depistate rezultatele - dacă sînt - tratamentului psihanalitic?
Jean Chiriac: Simplu. Ca și atunci cînd mergi la un medic și te plîngi de ceva: ți se prescrie un tratament, îl urmezi și te vindeci. Ce înseamnă "te vindeci"? Înseamnă că simptomele dispar. La fel și în psihanaliză: cînd simptomele dispar totul este în regulă.

Ioan Ionuț: Tratamentul este, însă, altul.
Jean Chiriac: Da, este altul.

Ioan Ionuț: Dar dacă nu au existat simptome?
Jean Chiriac: La ce bun să te duci la psihanalist?

Ioan Ionuț: Să zicem, ca să te cunoști mai bine.
Jean Chiriac: Cine este interesat de cunoaștere de dragul cunoașterii? Trebuie să ai o dotare specială pentru a căuta cunoașterea de dragul ei. Fără nici un profit pe planul relațiilor cu ceilalți, pur și simplu ca să te cunoști mai bine. În cele din urmă ajungem tot la simptome.

Ioan Ionuț: Care sînt șansele psihanalizei terapeutice la noi, în România?
Jean Chiriac: Nu cred că are șanse. Publicul nu este informat; cînd este oarecum informat nu crede în acest tratament sau se angajează formal. Nu există formatori. Nu există centre de formare. Nu există o perspectivă în acest sens: reacția mediilor intelectuale față de psihanaliză este ostilă. Psihologii chiar nu privesc cu plăcere psihanaliză sau o anexează pe simplul motiv că sînt psihologi. Nu văd un viitor pentru psihanaliză în România și, în orice caz, nu pornind din sau născîndu-se în mediile universitare.

--
A consemnat Adina Dinu
Interviul a fost luat la 7 mai 2003 și a fost publicat exclusiv pe acest site.

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2016, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa