Psihanaliza > Articole

Interviu cu dl. Jean Chiriac
despre psihanaliza terapeutică

Ioan Ionuţ: Stimate domnule Jean Chiriac, sînteţi preşedintele AROPA (Asociaţia română pentru promovarea psihanalizei) şi redactor şef al revistei de psihanaliză OMEN, ştiu că aveţi o experienţă profundă cu psihanaliză atît în sfera teoretică, cît şi în cea clinică, aş vrea să vă pun cîteva întrebări sugerate de membrii forumului nostru de psihanaliză.
Care este frecvenţa şedinţelor de psihanaliză şi dacă această frecvenţă are vreo relevanţă pentru tratament?

Jean Chiriac: E bine că pui problema în termeni de tratament - multă lume crede că psihanaliza este o vorbărie chioară în care etalăm cunoştinţe şi reflecţii personale. Frecvenţa a fost iniţial de 5 şedinţe pe săptămînă. Ulterior a scăzut la 4 şi trei. Azi, am auzit că există şi o şedinţă pe săptămînă. Personal am motive să mă îndoiesc că o singură şedinţă este suficientă. Problemele care se nasc în procesul terapeutic au nevoie pentru elucidare de o frecvenţă de minimum 3 şedinţe, deşi chiar şi 3 este prea puţin.

Ioan Ionuţ: Care este poziţia psihanalistului? El tace tot timpul sau are şi intervenţii în decursul curei?
Jean Chiriac: Bună întrebare. Freud - modelul tuturor analiştilor - vorbea adeseori. Cum zicea Paul Roazen: "Freud nu era freudian". Cred că tăcerea lui ţinea de anumite dispoziţii momentane şi, ulterior, de dificultăţile de vorbire determinate de cancerul la maxilar de care a suferit. Nu cred că este o regulă aici. Eu înclin spre participare activă - ca la Jung - din partea analistului. Totuşi, analistul trebuie să ştie să asculte. Am scris ceva pe tema asta apropo de psihanaliştii moderni. (vezi articolul "Back to Original Therapy or Remarks on the Point "Modern" Psychoanalysts Miss" n.n. Ioan Ionuţ)
De multe ori, în spatele tăcerii, analiştii îşi ascund incompetenţa. Psihanaliza, practica ei, este poate locul unde incompetenţa îşi poate găsi adăpostul cel mai confortabil. Te acoperi cu regula tăcerii şi nimeni nu-ţi mai poate reproşa nimic.

Ioan Ionuţ: Este o regulă a cadrului psihanalitic ca psihanalistul să stea înapoia analizatului?
Jean Chiriac: Nu cred. În fond, avem aceeaşi problemă ca cea de mai sus. A sta în spatele analizatului este mai comod pentru analist. Dar poate fi un factor de tulburare pentru pacient. În plus, această poziţie are ceva de ritual - ceea ce va împiedica buna desfăşurare a tratamentului.

Ioan Ionuţ: Ce părere aveţi despre psihanaliştii români, sînt sau nu demni de încredere?
Jean Chiriac: Nu cred în competenţa psihanaliştilor români - nu au unde să se formeze, cu cine etc. Nu cunosc nici un formator de psihanalişti în România, ci numai "nume" care se acoperă de diplome.

Ioan Ionuţ: Diploma nu este o garanţie?
Jean Chiriac: Nicidecum. Statistic vorbind, cu cît ai mai multe diplome care atestă priceperea ta, cu atît mai mult această pricepere este practic nulă. Românii nu au trecut nişte stadii necesare de acumulare de experienţă. Ei imită la repezeală procedurile occidentale. Astfel se face că în România găseşti diplomaţi peste tot, dar lipsesc specialiştii. Acest lucru este valabil în toate domeniile.

Ioan Ionuţ : Totuşi, cum putem proba "competenţa" unui psihanalist?
Jean Chiriac: La fel cum probăm competenţa unui medic. Prin rezultatele pe care le percepem noi şi cei din jur privind sănătatea noastră psihică.

Ioan Ionuţ: Psihanaliza se pare că nu are loc nici azi în universitate.
Jean Chiriac: Nici nu poate avea loc. Predarea psihanalizei terapeutice nu poate fi sistematizată şi organizată în cursuri teoretice sau în seminarii şi laboratoare de scurtă durată. Un psihanalist se formează prin psihanaliză didactică şi ajungem iar la frecvenţă, la durată, la tratament. E un cerc vicios. Nu poţi fi psihanalist fără să fi fost pacient. De altfel, să nu uităm că Freud însuşi a fost rejectat de mediile universitare!

Ioan Ionuţ: Cum pot fi depistate rezultatele - dacă sînt - tratamentului psihanalitic?
Jean Chiriac: Simplu. Ca şi atunci cînd mergi la un medic şi te plîngi de ceva: ţi se prescrie un tratament, îl urmezi şi te vindeci. Ce înseamnă "te vindeci"? Înseamnă că simptomele dispar. La fel şi în psihanaliză: cînd simptomele dispar totul este în regulă.

Ioan Ionuţ: Tratamentul este, însă, altul.
Jean Chiriac: Da, este altul.

Ioan Ionuţ: Dar dacă nu au existat simptome?
Jean Chiriac: La ce bun să te duci la psihanalist?

Ioan Ionuţ: Să zicem, ca să te cunoşti mai bine.
Jean Chiriac : Cine este interesat de cunoaştere de dragul cunoaşterii? Trebuie să ai o dotare specială pentru a căuta cunoaşterea de dragul ei. Fără nici un profit pe planul relaţiilor cu ceilalţi, pur şi simplu ca să te cunoşti mai bine. În cele din urmă ajungem tot la simptome.

Ioan Ionuţ: Care sînt şansele psihanalizei terapeutice la noi, în România?
Jean Chiriac: Nu cred că are şanse. Publicul nu este informat; cînd este oarecum informat nu crede în acest tratament sau se angajează formal. Nu există formatori. Nu există centre de formare. Nu există o perspectivă în acest sens: reacţia mediilor intelectuale faţă de psihanaliză este ostilă. Psihologii chiar nu privesc cu plăcere psihanaliză sau o anexează pe simplul motiv că sînt psihologi. Nu văd un viitor pentru psihanaliză în România şi, în orice caz, nu pornind din sau născîndu-se în mediile universitare.

--
A consemnat Adina Dinu
Interviul a fost luat la 7 mai 2003 şi a fost publicat exclusiv pe acest site.

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa