Psihanaliza - Articole



powered by FreeFind
 

Arta vindecării de iubire, la Ovidiu, și psihanaliza

de Ana Drobot

Se spune că poeții și scriitorii în general sînt printre cei mai buni cunoscători ai sufletului uman. Poate de aceea și poetul din antichitate Ovidiu a intuit adevăruri din nou revelate, dezvoltate și teoretizate mai apoi de psihanaliză și de întemeietorul acesteia, Sigmund Freud.

Ovidiu, prin poeziile sale, nu s-a rezumat la a exprima sentimente într-un mod estetic. El a încercat să-i ajute pe cititorii săi. A fost, așadar, mai mult decît un poet; a fost ca un psihanalist care le-a sugerat remedii cititorilor săi pentru suferințele lor în dragoste, după ce, mai înainte, le-a oferit cunoștințele sale despre arta dragostei.

Despre el însuși spune că e și poet și doctor, în invocația către zeul Apollo, care are sub protecția sa ambele arte. Din ce știm despre el, se pare că Ovidiu se bazează pe experiența (și am putea spune și pe o analiză) personală în momentul în care își dezvoltă metoda de tratament.

Preocupat deci nu numai de aspectul artistic ci și de cel terapeutic al poeziilor sale, Ovidiu le-a oferit cititorilor și un aspect practic din care să poată beneficia în viața de zi cu zi, asemenea cărților de genul self-help, cum le-am numi azi, și care nu reprezintă de fapt o noutate:

    "Obiectivul meu este practic: este acela de a stinge incendiul crud, și de a elibera inima captivă din lanțurile dragostei."

Ovidiu propune o metodă de tratat suferințele din dragoste în poezia sa Remedia Amoris: "[...] învățați din arta vindecării de dragoste." El face deosebirea între dragoste împărtășită și dragoste neîmpărtășită, chinuitoare, obsesivă, aceasta din urmă necesitînd tratament:

    "Fiecare om care iubește o femeie care îi merită dragostea să guste din deliciile acesteia și să navigheze cu velele sale în briza prosperă. Dar dacă el este un individ fără speranță, care geme în robie, chinuit de o amantă nedemnă, să primească ajutor prin arta mea, astfel încît să poată scăpa din mrejele ei."

Pentru a beneficia de terapie, Ovidiu, ca orice terapeut, susține că "pacientul" trebuie cu adevărat să dorească să se schimbe:

    "[...] Eu voi elimina sentimentele acelea periculoase, care apasă asupra inimii. Dar las  pe fiecare dintre voi să treceți prin eforturile pe care le voi expune în numele dvs."

Pacientul are, astfel, și în tratamentul propus de Ovidiu un rol activ, asemănător celui din tratamentul psihanalitic.

În ce constă acest tratament, sau această artă cum e numită, a vindecării suferințelor din dragoste?

În primul rînd, este foarte importantă alegerea momentului începerii terapiei. Trebuie să treacă momentul "febrei" iubirii, acel moment în care "pacientul" e "intoxicat" de sentimente și nu poate gîndi cît de cît rațional. Altfel, "boala" s-ar agrava.

Ovidiu intuiește aici inclusiv existența doliului (a pierderii cuiva în general, sau în cazul tratamentului discutat a afecțiunii cuiva) și importanța acestuia:

    "Atunci cînd nebunia este la maximum, așteptați să treacă. Este dificil să fie oprită în mijlocul ei. [...] Un spirit impetuos, un om care, încă, este nerăbdător să se trateze, refuză total să asculte de sfaturi. Așteptați pînă vi se va permite examinarea rănilor; așteptați pînă cînd rațiunea va fi ascultată. Oare cineva, afară de un nebun, i-ar spune unei mame să nu plîngă la înmormîntarea fiului ei? În astfel de clipe ar fi o prostie să vorbim de resemnare. Atunci cînd ea a dat frîu liber durerii ei, și a ușurat povara necazului ei, atunci este timpul, cu cuvinte de consolare, pentru a încerca atenuarea loviturii. Arta medicinei se poate spune că este aproape arta de a alege momentul cînd să se intervină. Avînd în vedere momentul potrivit, vinul este benefic, în caz contrar face rău. Dacă nu se ține cont în tratamentul dvs. de stadiul cuvenit, doar agravați boala."

Odată depășite aceste momente dificile, trebuie evitate altele care pot urma:

    "[...] în cazul în care v-ați alungat dragostea din inimă, găsiți ceva de muncă pentru mîinile inactive și astfel veți fi în siguranță. Dolce far niente, somn prea mult, jocurile de noroc sau prea mult vin întunecă creierul și, deși nu aduc vreo rană gravă, îl vlăguiesc."

În termeni psihanalitici, odată ce încetează investiția obiectului afecțiunii, această energie trebuie investită în ceva constructiv, pentru a nu ajunge la simptome precum prea mult somn, dependența de jocurile de noroc sau alcoolism.*

Astfel, "pacientul" e sfătuit să-și găsească preocupări precum politica, pescuitul, vînătoarea etc. în care să investească, după cum ar spune psihanaliza, libidoul în mod constructiv, evitînd o acumulare a acestuia care ar putea duce la nevroză în termeni psihanalitici, precum în exemplele de mai înainte cu diferite dependențe.

Următorul sfat e plecarea într-o călătorie; în acest sens, orice legătură cu trecutul atașat de fosta persoană iubită trebuie ruptă. Iar această ruptură de trecut trebuie să fie definitivă, pentru a nu regresa în tratament:

    "Dar nu vă imaginați că a merge departe este suficient. Trebuie să stați departe, pentru ca incendiile care vă consumă să poată fi eliminate și nici o scînteie să nu se ascundă sub tăciuni. Dacă sunteți prea nerăbdător, dacă vă întoarceți din nou, înainte ca mintea să-și fi recuperat din echilibru, Iubirea va anula eforturile dvs.; toată forța ei îngrozitoare s-ar putea să se întoarcă din nou împotriva dvs."

În plus, trebuie evitate persoanele care suferă de probleme în dragoste, poeziile romantice, piesele etc. pentru a nu provoca din nou problemele sentimentale peste care pacientul încearcă să treacă:

    "Oricine ai fi, dacă ți-ai revenit din boala ta, ține-te departe de alte persoane care suferă de ea. Este foarte contagioasă: trebuie doar să te uiți la rănile unui alt suferind pentru a te simți tu însuți lovit de acele suferințe."

Astfel, pacientul poate proiecta, cum ar spune psihanaliza, suferințele sale în alții ori să se recunoască pe el și mai ales trăirile sale în alții.

Și singurătatea trebuie evitată. Aceasta pentru că, în solitudine, omul tinde să păstreze în minte vii amintirile relației și inclusiv suferințele legate de aceasta: "Singurătatea amplifică chinurile dragostei."

Alt sfat sugerează să avem mai multe persoane iubite în același timp, pentru o moderare a pasiunii:

    "V-aș sfătui, de asemenea, să aveți două amante în același timp. Dacă ați putea avea mai multe, ar fi și mai bine. Cînd inima vă este împărțită între două iubiri, cele două pasiuni se moderează reciproc."

Se recomandă ca pacientul să nu vorbească cu ură despre fosta persoană iubită:

    "Este brutal să urăști o femeie azi pe care o adorai ieri. Pentru a face o astfel de schimbare bruscă ar trebui să ai inima unui barbar. Renunță doar la a-i da atenție, că e suficient. Dacă un bărbat sfîrșește prin a urî o femeie, el este fie încă îndrăgostit de ea, fie se află într-o stare de spirit pentru care nu va găsi cu ușurință un leac. Este un lucru rușinos ca un bărbat și o femeie, care au fost nu demult extrem de îndrăgostiți unul de altul, să ajungă brusc la cuțite. [...] Cînd dragostea nu lasă resentimente în urma ei, ea se îndepărtează destul de liniștit și pașnic."

Aici Ovidiu intuiește ceea ce psihanaliza a numit negare și modul în care aceasta poate afecta pacientul. Ura față de fosta persoana iubita poate însemna o dragoste încă existentă iar astfel de sentimente ambivalente trebuie evitate pentru o vindecare completă.

Așa cum sentimentele de dragoste, sub toate aspectele lor, sînt trăite de oricine, tot așa cineva care e un fin observator al acestor trăiri poate oferi și remedii suferințelor din iubire. Astfel a procedat poetul Ovidiu, atingînd prin metoda sa puncte comune cu tratamentul psihanalitic creat secole mai tîrziu de Sigmund Freud. "Tratamentul" propus de Ovidiu poate fi considerat printre primele încercări de psihanaliză practică. Ovidiu își îndeamnă cititorii să lucreze cu ei înșiși pentru a-și rezolva problemele prin metoda intuită de el.

--
*Interesant de semnalat și ideea că activitățile nerecomandate vlăguiesc creierul, adică produc mai mult o stare de lîncezeală sau hibernare, fapt cu totul adevărat și constatat de psihanaliză. (n. red.)

<= Home | Psihanaliza | Cursuri

Articole | Publicații

Asistență | Newsletter | Contact

© 1998-2020, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa