Psihanaliza > Articole

Beneficiile cunoaşterii în psihanaliză

de Ioan Ionuţ

Există un beneficiu de a şti atunci cînd te tratezi psihic? Răspunsul este afirmativ: există fără îndoială un beneficiu cu efecte terapeutice dacă ştiinţa se obţine cu mijloacele specifice psihanalizei - analiza asociaţiilor, a actelor ratate sau a viselor. Voi exemplifica acest lucru cu analiza pe care ne-o trimite un iubitor de psihanaliză, profesor din Galaţi. Redau mai jos, în italice, comunicarea sa, pe cît posibil nemodificată:

Am avut ieri un necaz mare pe lîngă nevastă-mea. Am fost la o serată, la nişte prieteni. Nu am stat mult şi mai ales nu am băut ca să zici că de acolo mi se trage. Dar seara, înainte de culcare, să fi fost cam 21,30, am avut deodată sentimentul sau senzaţia - cum să spun - că soţia mea este din nou bolnavă şi mi-ascunde lucrul ăsta. Mi-a sărit inima din loc. Despre boală voi spune numai că ea a fost grav bolnavă în urmă cu un an - o maladie infecţioasă care a fost tratată, dar mai necesită tratament şi azi, e drept nu la spital. Simptomele bolii care ne-au îngrijorat atunci se părea că s-au reîntors. Eram foarte anxios şi nu doream totodată să-i dau să înţeleagă că am observat lucrul acesta. Aveam impresia că vrea să-mi ascundă adevărul şi cu cît mă gîndeam mai mult parcă descopeream din purtarea ei de la serată argumente în sprijinul îngrijorării mele de acum. Am avut insomnie, ce să zic, aproape n-am închis un ochi.

A doua zi, după ce am aţipit niţel spre dimineaţă, totuşi, am realizat că bănuiala mea nu era întemeiată. Nici vorbă de simptome - ceea ce mi se păruse grav de cu seară dispăruse ca prin farmec. Mă lăsasem păcălit de o tuse seacă şi de nişte oftaturi aparent suspecte. Desigur că m-am întrebat ce a fost asta? Cu am ceva experienţă cu psihanaliza mi-am zis că într-un fel sau altul mi-am dorit să fie din nou bolnavă şi să o tratăm la spital. Curînd am găsit şi argumentul acestei dorinţe odioase.

La serata cu pricina m-am întîlnit cu o doamnă foarte drăguţă care la vremea cînd nevastă-mea era în spital a făcut foarte mult ca să ne ajute. Atunci am avut impresia că distinsa doamnă mă place şi în mod sigur şi eu am avut ceva pentru ea. Dar în circumstanţele date evident că nu puteam da curs atracţiei. Cum să te duci cu alta cînd nevastă-ta este internată în spital? Ei, se pare că întîlnirea recentă de la serată a reaprins focul şi iată cum, brusc, s-a ivit în mine ideea că nevastă-mea este din nou bolnavă şi trebuie internat iar. Asta mi-ar fi oferit desigur prilejul să mai dau ochii cu doamna cu suflet caritabil.

Avem în această relatare toate ingredientele unu proces psihic care implică libido (eros) şi cenzură morală (supraeu). Avem şi un episod halucinant în toată regula cînd autorul relatării a crezut că percepe reîntoarcerea simptomelor soţiei. Din fericire, episodul a fost scurt şi nu a necesitat o analiză mai serioasă. Am putea spune că lucrurile şi-au intrat în matcă, adică nevroza declanşată la serată şi în orele următoare s-a remis de la sine. În realitate, o nevroză nu dispare aşa uşor. În timp, problema nesoluţionată se amplifică şi revine sub forma simptomelor diverse: anxietate, vinovăţie, grijă anxioasă ca partenerul să nu păţească ceva, gelozie nejustificată etc.

Avantajul pacientului în acest caz este că a avut luciditatea să se analizeze a doua zi, ca să afle cauzele interioare ale episodului delirant. El a aflat că este atras de o doamnă care i-a făcut o impresie deosebită cu ocazia tratamentului soţiei. Întîlnind-o din nou a retrăit emoţiile iniţiale şi a sperat că o va revedea şi în viitor etc.

Această analiză este un fragment de cunoaştere, de ştiinţă despre sine. Chiar dacă nu s-a  consumat în paralel cu nevroza şi nu a condus la vindecarea ei, analiza nu este mai puţin eficientă. Aflînd cauzele, nevroticul este lămurit despre semnificaţia cazului său, ceea ce aduce cu sine destrămarea angoasei de a nu şti despre ce este vorba. (Despre această angoasă vom vorbi altă dată.) Un alt beneficiu al faptului de a cunoaşte cauzele este că presiunea instinctului (dorinţei erotice, în speţă) se diminuează, ceea ce conduce la o relaxare psihică sănătoasă. Şi mai există un avantaj: realizînd legătura dintre dorinţa erotică şi delirul său, nevroticul suprimă această asociere care ar putea găsi mai tîrziu şi alte "soluţii" pentru a conduce în final la o satisfacere în fapt a dorinţei.

Mă tem că nu pot explica mai simplu aceste procese şi mai ales beneficiul de a şti. Oamenii care au o oarecare pregătire psihologică sau care au meditat doar la actele lor, la semnificaţiile emoţionale şi libidinale etc. înţeleg însă care este miza cunoaşterii în psihanaliză. Şi vreau să închei cu a sublinia avantajul pe care îl are nevroticul atunci cînd este la curent cu ce este psihanaliza şi mai ales cum procedează ea. Un om obişnuit, fără aceste cunoştinţe, nu poate obţine beneficiul de cunoaştere despre care vorbeam. Desigur că va da curs obsesiilor sale, va cădea victimă simptomelor nevrozei anxioase sau obsesiv-fobice sau va apela, în cel mai bun caz, la ajutorul medical psihiatric, care este şi inoportun şi inadecvat într-un caz asemănător.

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa