Psihanaliza > Articole

Călătoriile în timp, schimbările în trecut
şi munca psihanalitică

de Dr. A. Toma

Marea problemă cu călătoriile temporale este intervenţia în cursul evenimentelor - este ea permisă sau nu? Dacă mă întorc în timpul meu şi iau o altă hotărîre decît cea luată deja, să zicem să mă însor cu altă femeie decît actuala soţie, oare nu produc o distorsiune şi fac imposibil prezentul meu, adică practic îl anulez şi MĂ anulez?

În Star Trek această chestiune este nu o dată dezbătută şi din ea derivă directiva primară a neintervenţiei. Pare logică şi impusă de evenimente: nu te implici ca să nu modifici ceva în viitor astfel încît să anulezi o secvenţă a viitorului tău, să te anulezi practic pe tine etc.

Dar dacă revenirea în timp şi modificarea trecutului este în însăşi trama evenimentului o opţiune prevăzută a fi luată? Adică curgerea evenimentului are la bază şi posibilitatea întoarcerii mele şi modificarea momentului din trecut care cred eu că trebuie revăzut şi adăugit? Da, mă întorc în timp şi iau altă hotărîre - nu mă mai însor cu T ci cu A? Lucrurile evoluează altfel sau sunt la fel, incluzînd şi această schimbare ulterioară? (O vreme A va fi soţia mea, să zicem, după care dispare din viaţa mea, într-un fel sau altul, pentru a-i face loc lui T).

Sau a doua variantă: orice modificare fac în trecut ea nu schimbă radical prezentul? Prezentul suportă modificările trecutului şi este consolidat chiar de ele...

Nu cred ca putem schimba radical prezentul chiar dacă avem posibilitatea să ne întoarcem acum în trecut echipaţi cu înţelegerea noastră nouă a evenimentelor. Nu pentru că prezentul este o fatalitate, ci pentru că fluxul lui este suma tuturor posibilităţilor incluzîndu-le şi pe cele virtuale .

Mă gîndesc la celebra afirmaţie a lui Freud că lumea actuală este cea mai bună dintre lumi pentru că e singura posibilă...

În psihanaliză putem produce modificări importante în prezent prin analiza momentelor (complexelor) critice cum sunt variaţiile complexului lui Oedip. De fapt modul meu specific de a reacţiona faţă de cerinţele complexului. Dacă acest mod este nevrotic - şi nu văd cum ar putea fi altfel, pentru că nu cred în optimismul lui Freud cînd vorbeşte de soluţionarea fericită a complexului, ei bine, el a influenţat prezentul într-un mod nevrotic. Adică e responsabil de nevroza actuală. Lichidînd "soluţie" nevrotică repar prezentul sau evit alte consecinţe nevrotice.

Totuşi nu trebuie să punem prea mult preţ pe modificarea operată în trecut. În fond, Sinele produce mereu dorinţe, este o maşină de dorinţe, şi acest lucru nu poate fi stopat definitiv. Iar modul cum le modific, pe aceste dorinţe pentru a deveni utilizabile, chiar dacă poate fi etichetat drept "sănătos" - lucru de altfel foarte dificil sau delicat - nu înseamnă nimic esenţial în viaţa reală. Acest aspect poate fi legat de concluzia de mai sus în legătură cu modificarea ficţională a trecutului atunci cînd am zis că "prezentul suportă modificările trecutului şi este consolidat chiar de ele".

O consecinţă pentru psihanaliză ar fi că nu trebuie să ne grăbim să supunem pacientul unei analize riguroase decît dacă nevroza lui actuală este extrem de nocivă. Dacă putem obţine rezultate pozitive printr-o muncă mai de suprafaţă, prin analiza viselor şi interpretare, atunci e de dorit să ne limităm la ea.

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa