Psihanaliza > Articole

Călătoriile în timp, schimbările în trecut
și munca psihanalitică

de Dr. A. Toma

Marea problemă cu călătoriile temporale este intervenția în cursul evenimentelor - este ea permisă sau nu? Dacă mă întorc în timpul meu și iau o altă hotărîre decît cea luată deja, să zicem să mă însor cu altă femeie decît actuala soție, oare nu produc o distorsiune și fac imposibil prezentul meu, adică practic îl anulez și MĂ anulez?

În Star Trek această chestiune este nu o dată dezbătută și din ea derivă directiva primară a neintervenției. Pare logică și impusă de evenimente: nu te implici ca să nu modifici ceva în viitor astfel încît să anulezi o secvență a viitorului tău, să te anulezi practic pe tine etc.

Dar dacă revenirea în timp și modificarea trecutului este în însăși trama evenimentului o opțiune prevăzută a fi luată? Adică curgerea evenimentului are la bază și posibilitatea întoarcerii mele și modificarea momentului din trecut care cred eu că trebuie revăzut și adăugit? Da, mă întorc în timp și iau altă hotărîre - nu mă mai însor cu T ci cu A? Lucrurile evoluează altfel sau sunt la fel, incluzînd și această schimbare ulterioară? (O vreme A va fi soția mea, să zicem, după care dispare din viața mea, într-un fel sau altul, pentru a-i face loc lui T).

Sau a doua variantă: orice modificare fac în trecut ea nu schimbă radical prezentul? Prezentul suportă modificările trecutului și este consolidat chiar de ele...

Nu cred ca putem schimba radical prezentul chiar dacă avem posibilitatea să ne întoarcem acum în trecut echipați cu înțelegerea noastră nouă a evenimentelor. Nu pentru că prezentul este o fatalitate, ci pentru că fluxul lui este suma tuturor posibilităților incluzîndu-le și pe cele virtuale.

Mă gîndesc la celebra afirmație a lui Freud că lumea actuală este cea mai bună dintre lumi pentru că e singura posibilă...

În psihanaliză putem produce modificări importante în prezent prin analiza momentelor (complexelor) critice cum sunt variațiile complexului lui Oedip. De fapt modul meu specific de a reacționa față de cerințele complexului. Dacă acest mod este nevrotic - și nu văd cum ar putea fi altfel, pentru că nu cred în optimismul lui Freud cînd vorbește de soluționarea fericită a complexului, ei bine, el a influențat prezentul într-un mod nevrotic. Adică e responsabil de nevroza actuală. Lichidînd "soluție" nevrotică repar prezentul sau evit alte consecințe nevrotice.

Totuși nu trebuie să punem prea mult preț pe modificarea operată în trecut. În fond, Sinele produce mereu dorințe, este o mașină de dorințe, și acest lucru nu poate fi stopat definitiv. Iar modul cum le modific, pe aceste dorințe pentru a deveni utilizabile, chiar dacă poate fi etichetat drept "sănătos" - lucru de altfel foarte dificil sau delicat - nu înseamnă nimic esențial în viața reală. Acest aspect poate fi legat de concluzia de mai sus în legătură cu modificarea ficțională a trecutului atunci cînd am zis că "prezentul suportă modificările trecutului și este consolidat chiar de ele".

O consecință pentru psihanaliză ar fi că nu trebuie să ne grăbim să supunem pacientul unei analize riguroase decît dacă nevroza lui actuală este extrem de nocivă. Dacă putem obține rezultate pozitive printr-o muncă mai de suprafață, prin analiza viselor și interpretare, atunci e de dorit să ne limităm la ea.

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2016, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa