Psihanaliza > Articole

O vizită la Muzeul Freud din Londra

de Ana Drobot

Pe 23 februarie 2012 în Londra era deja primăvară. Nici urmă de zăpadă. O zi frumoasă, însorit ă, perfectă pentru a mă plimba prin orașul despre care știam atîtea din cărț ile unor autori precum Virginia Woolf, Graham Swift, Hanif Kureishi. M-am plimbat cu gîndul la descrierile orașului și ale mulțimii din acele romane. Deși englezii reali, contrar impresiilor personajelor din romane, nu văd Londra, și mai ales suburbiile, ca pe un oraș frumos, estetic, cum ar fi Parisul, mie mi-au făcut o impresie foarte bun ă. Am stat și la un hotel în suburbii.

Muzeul Freud, foto Ana DrobotAm mers cu metroul dintr-o suburbie în alta, pentru a vizita casa lui Sigmund Freud din exilul său în Londra. Înainte de plecare citisem, pentru a intra în atmosferă, despre fuga lui Freud de naziști, despre plecarea lui în Londra, unde a stat numai un an. Am văzut din metroul care a mers și pe la suprafață suburbiile despre care citisem. Am coborît la stația Finchley Road și am pornit spre Maresfield Gardens.

Drumul spre casa lui Freud începea cu un mic deal. Întîi am văzut statuia lui apoi am intrat pe Maresfield Gardens. O străduță liniștită. Am admirat căsuțele din cărămidă roșie, specifice suburbiilor londoneze, cu grădinile lor. O zonă frumoasă a Londrei, ferită de agitația orașului care totuși îi plăcea Virginiei Woolf atît de mult. Și ea ajunsese s ă îi citească scrierile și să îl și viz iteze pe părintele psihanalizei. Am încercat să îmi închipui vremurile de altădată.

Am ajuns și la casa lui Freud. E altfel decît muzeele obișnuite. Își păstrează atmosfera de locuință. Doar un panou cu evenimentele de la Muzeul Freud și plăcuțele albastre despre el și fiica sa atrag atenția că aici e un muzeu. În jur sînt căsuțe obișnuite, englezești. La fel pare și Muzeul Freud. O c ăsuță din cărămizi roșii, asemănătoare cu cele din jur. Și pe uș a casei un orar pentru vizitatori. O atmosferă relaxantă pe această stradă, o zonă potrivită pentru ca și pacienții lui să se simtă relaxați.

Primii vizitatori sînt primiți înăuntru, ca niște musafiri, de niște angajați ai muzeului. Ș i înăuntru casa pare parcă încă locuită, dacă ignorăm unele obiecte moderne, cum sî nt camerele de supraveghere sau tot felul de portrete ale lui Freud. Observ ș i scara care duce la etaj, apoi într-o parte biblioteca lui Freud. Ajung în magazinul de suveniruri, de unde se cumpără ș i biletele pentru a vizita muzeul. Pe geam se vede grădina din spatele casei.

Statuia lui Freud, foro Ana DrobotPrivind ce se află în magazinul de suveniruri mi-am amintit de tot ce citisem de pe site-ul muzeului înainte de a pleca. Totul era acolo: păpușile Freud, cd-uri, dvd-uri, cărti, albume cu poze etc. M-am uitat la titlurile unor scrieri ale lui Freud, ale lui Jung, ale unor cărți despre Freud și teoriile sale și mi-am luat și eu o carte despre el, drept amintire.

Din documentarul de pe dvd-ul luat tot de aici, Sigmund Freud: On the Trail of the Famous Psychoanalyst îmi vin în minte cuvintele despre dorințele lui Freud de a scrie romane, despre faptul că el era preocupat de cultură, că ar fi scris inclusiv poezii...

Mă gîndesc la vizita mea in biroul său, unde se aflau bibliotecile, antichitățile și, desigur, celebra canapea. Intrînd aici ai impresia că te afli în camera unui intelectual , a unui om preocupat de cultură și pasionat de munca sa. Mă uitasem pe site-ul muzeului Freud la fotografiile expuse acolo cu in teriorul casei sale însă tot m-a impresionat vizita reală acolo. Am g ăsit, intrînd, alți vizitatori fascina ți de canapea. Aceasta i-a fost dăruită de o pacientă recunoscătoare, pe vremea cînd Freud era tînăr ș i nu foarte bogat, după cum aflăm din documentar. Am văzut și fotoliul pe care stătea Freud și îmi vin acum în minte alte secvențe din documentar: accesul la inconștient se face fără să existe distrageri de atenție. Psihanalistul trebuie să nu stea în cîmpul vizual al pacientului. Acolo, în casa lui Freud, privind canapeaua și fotoliul, mi-a venit în minte și o secvență din filmul Princesse Marie, unde prințesa Marie stătea întinsă pe canapea și Freud în spatele ei pe fotoliu. Decorul era ca în film. Antichitățile, se spune, îl inspirau pe Freud și de aceea le ținea pe unele din ele pe biroul său. Se vedeau și ochelarii săi pe birou, ca și cînd s-ar fi aflat prin apropiere, urmînd să se întoarc ă la birou să lucreze în continuare.

Camera cu biroul, biblioteca ș i canapeaua a fost preferata mea din muzeu. În rest, la etaj, totul părea mai apropiat de contemporan, acolo aflîndu-se săli ca de conferinț e unde probabil au loc evenimentele despre care tot aflăm de pe site-ul muzeului, precum ș i un arbore genealogic al familiei lui Freud pe un perete.

Îmi revin in minte o imagine cu Gradiva pe care am văzut-o în treacăt, la intrare, apoi o imagine realizat ă de Omul cu Lupi, cu visul său celebru, expusă într-o cameră a muzeului.

Freud a stat în Londra doar un an și totuși a lăsat o impresie durabilă asupra englezilor, care îl respectă și astăzi. Așa cum îmi amintesc și din ce se spune în documentar, Freud a influențat întreaga cultură. Foarte adevărat.

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2016, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa