Psihanaliza > Articole

Critica criticii teoriei dezvoltării libidoului

de Jean Chiriac

Citesc pe un site web despre critica teoriei dezvoltării libidoului la Freud. Primul lucru menţionat este că această teorie ar fi chipurile influenţată de climatul social în care a trăit Freud şi se aduce în discuţie Epoca Victoriană. Inexact - Freud a trăit şi muncit într-o Viena liberală în care sexualitatea nu era tabu. E drept că discuţiile în cadru medical nu erau încurajate şi, mai ales, medicii epocii nu erau pregătiţi să accepte o etiologie sexuală a nevrozelor.

Dar chiar dacă ar fi trăit într-un mediu vaccinat împotriva sexualităţii tot nu reiese cum acest mediu a influenţat teoria de mai sus, care nu are nimic din pudoarea epocii numite.

O altă ideea la fel de năstruşnică vine de astă dată de la cei care nu acceptă din capul locului existenţa sexualităţii la copii mici. Copiii nu ar fi atraşi sexual de părinţi, se spune în text. Nici nu s-a afirmat aşa ceva. Cei care citesc atent teoria văd că sexualitate nu este echivalentă cu genitalitatea. Că sexualitatea matură se dezvoltă în două faze şi implică un stadiu auto-erotic, că faza finală este suma fazelor parţiale etc.

În fine, se mai spune că orice teorie se resimte din subiectivismul creatorului ei. Iată un scurt citat:

    It is also important to remember that for any theory there is a tendency for the theorist to project their own views, and possibly their own experiences in life onto that theory.

    So what may be true and therefore apply to one person, may not be true and apply to another.

Desigur că nu putem lua cuvintele de mai sus în serios. Adică teoria să fi fost validă numai la Freud şi nu la alte persoane? Şi mai ales unde este proiecţia aici? Cuvîntul "proiecţie" are cu totul altă semnificaţie în limbajul psihanalitic - nu înseamnă, simplu, a atribui altora teoriile proprii. Ceea ce se proiectează este întotdeauna un conţinut mental inconştient.

Şi totuşi de ce e nevoie de această "critică"?

Teoriile lui Freud sînt neobişnuite chiar şi pentru lumea modernă. Adeseori am auzit exclamaţii precum "Vai! Dar nu se poate să fie numai atît", ca şi cum sexualitatea ar fi "numai" - o chestiune minoră, la mintea cocoşului. Sau, aşa cum s-a sugerat deja, există încă o rezistenţă serioasă la persoanele cu un univers intelectual redus în a accepta sexualitatea infantilă. Rejectarea ei nu este de pe poziţii de verificare, ci pur şi simplu de pe poziţii etice sau de apreciere subiectivă la modul îmi place-nu-mi place. Desigur că nu putem discuta serios în acest context.

În fine, există şi cei care consideră teoriile lui Freud depăşite. Chipurile, ele au fost înlocuite de altele corecte şi actuale sau măcar amendate prin locurile esenţiale. Din nefericire nu este clar care sînt locurile amendabile/amendate şi de ce teoria fazelor de dezvoltare, în speţă, ar fi depăşită.

Teoreticienii pot fi isterizaţi de această teorie - cei care practică psihanaliza freudiană, însă, nu fac decît să o redescopere iar şi iar. Dar de la teorie la practică este un abis pe care comoditatea noastră mărginită nu-l poate umple.

Citatul este preluat de la adresa: http://www.eruptingmind.com/freuds-psychosexual-stages-of-development/

 

Articole
_____________

Home

Editorial

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa