Sexualitatea la vîrsta adolescenţilor

de Ioan Ionuţ

Am promis un articol despre problemele sexuale ale celor care au apelat la serviciul nostru gratuit de consultaţii online. Să vedem despre ce e vorba.

Mai întîi trebuie să subliniez un lucru foarte interesant: problemele sexuale nu ocupă interesul majorităţii celor care ne-au solicitat. Cît ar părea de curios şi contrar opiniei generale şi în special a mass-mediei, sexualitatea nu este capitolul cel mai important al vieţii noastre. Persoanele care ne-au solicitat sfat sînt interesate mai mult de afirmare, de singurătate, de ajutor acordat semenilor, într-un cuvînt de problematica socială. Sexualitatea intră foarte rar în discuţie.

Un mic procent se interesează de viaţa sexuală. Acest procent poate fi împărţit în cîteva grupe de probleme:

1. Probleme induse artificial.
2. Probleme legate de nevoia băieţilor de a se arăta virili.
3. Probleme legate de concurenţa între sexe.

Problemele induse artificial sînt cele în care ni se pun întrebări legate de frecvenţa vieţii sexuale. Filmele americane de duzină, în general, care excelează prin scene erotice dezlănţuite, crează falsa impresie că oamenii trebuie să facă sex zilnic, chiar de "n" ori pe zi. O categorie a tinerilor care se lasă manipulaţi de asemenea producţii cinematografice de gust îndoielnic acuză probleme legate de ritmul sexual.

Nevoia de a-şi arăta tăria, virilitatea, duritatea este şi ea, la tineri adolescenţi băieţi, o sursă de probleme legate de sexualitate. Şi această nevoie este indusă artificial de mass media. Băieţii duri nu vor să arate slăbiciuni pentru fete sau se declară nesatisfăcuţi de "prestaţiile" sexuale ale partenerelor lor. Imaginea durului este vehiculată de filmele americane de acţiune, de cele de război, comando etc.

In fine, a treia categorie include problemele născute din concurenţa între sexe. Fetele se arată nemulţumite de "prestaţia" băieţilor în materie de sex. Ei se plîng de acest lucru şi solicită sfat. Mult mai rar, băieţii se plîng de "prestaţia" fetelor.

Concurenţa dintre sexe presupune o nevoie a fetelor de a-şi umili, depăşi partenerii. Afirmînd că nu sînt satisfăcute sexual ele îi domină pe aceştia şi îi subordonează nevoii lor de a-şi arăta superioritatea, de fapt de a-şi compensa complexele de inferioritate sexuală sau cele narcisice. Fetele care au avut taţi ce şi-au dorit băieţi, de pildă, vor căuta să se arate superioare băieţilor. Prin aceasta vor căuta să-şi "repare" imaginea narcisică depreciată de neputinţa lor de a fi la înălţimea aşteptărilor taţilor.

Băieţii stăpîniţi de complexul maternal, totodată, sînt obsedaţi de neputinţa lor de a-şi satisface partenerele/mame. Proiectează asupra lor exigenţele mamei reale vizavi de ei, dar şi imaginarul şi fanteziile idealiste care o au ca obiect pe mama reală. Un asemenea caz este cel clasic al băiatului care doreşte înţelegere de la partenera sa. Adeseori el îi cerşeşte iertare atunci cînd crede că a greşit faţă de ea etc. Or înţelegere şi iertare nu poţi avea decît de la mama idealizată, mai rar de la cea reală.

Băieţii din această categorie nu pot depăşi nivelul de dezvoltare infantilă (din stadiul narcisismului primar chiar) pentru a atinge exigenţele maturităţii. Ei se comportă faţă de partenere ca nişte copii. Nu îşi asumă răspunderi, nu pot înţelege nevoile partenerei şi cer în schimb să fie înţeleşi ei etc.

Putem deja trage o concluzie din cele de mai sus. Problemele sexuale de genul celor analizate de psihanaliză se găsesc numai în cea de-a treia categorie. Acolo avem urme ale complexului oedipian, ale identificărilor cu idealul părinţilor, ale refulărilor sexuale precoce. Nu ştiu dacă problemele din această categorie sînt mai multe decît cele induse artificial de mass-media . Totuşi, mă gîndesc că am putea descoperi o conexiune între cele induse artificial şi nevoia de a compensa problemele oedipiene şi narcisice. Societatea noastră culturală oferă aceste compensaţii valorizînd social răceala şi distanţa, rezerva, virilitatea etc., adică o anumită insuficienţă sufletească. La fete, se scot în evidenţă aspectele masculine exacerbate, ca şi cum feminitatea reală nu ar mai avea căutare. De fapt, ea este depreciată de relaţiile fetelor cu părinţii de ambele sexe şi revalorizată de modelele sociale propagate de mass-media.