Totem şi tabu (1913)

Editate din 1911, dar publicate ca o carte în 1913, cele patru texte care alcătuiesc Totem şi tabu aparţin lucrărilor lui Freud consacrate a ceea ce este cunoscut sub numele de psihanaliză aplicată. Aceste texte sunt printre cele mai controversate, deoarece se bazează pe date împrumutate din alte domenii şi a căror acurateţe ar putea fi pusă la îndoială.

În Psihologia maselor şi analiza eului din 1921, cînd Freud a preluat ideile înaintate în 1913, va face acest lucru cu precauţie, subliniind că aceasta a fost o ipoteză, o Ľa considerat-o productivă pentru că îi permitea să avanseze anumite teorii. Cu toate acestea, tonul nu este acelaşi în 1913, când ideile elaborate în Totem şi tabu sunt prezentate nici mai mult, nici mai puţin, decît ca fapte.

Există o tendinţă în mediul analitic de a face din Totem şi tabu un fel de metaforă (hoarda sălbatică) a primelor dezvoltări ale organizărilor psihanalitice contemporane textului. Riscînd să fie reducţionist, acest punct de vedere ascunde unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestui text criticabil din punct de vedere antropologic. Din momentul în care încetăm să considerăm această carte ca o lucrare de antropologie şi să revenim la domeniul psihanalizei, putem vedea cum Freud va folosi datele din domeniile conexe, chiar dacă erau false, pentru a-şi alimenta reflecţie asupra psihicului.

Totem şi tabu este o lucrare considerabilă dacă nu o luăm ca atare şi o punem în legătură cu Psihologia maselor şi analiza eului (1921) şi Indispoziţie în civilizaţie (1930).

Referinţă: Cartea Totem şi tabu poate fi găsită în versiune romînească (vezi bibliografia Freud aici).

<- Înapoi la prezentare de carte