Sigmund Freud despre autoanaliză

[Citate]

Atunci cînd îi învăţăm pe elevii noştri teoria psihanalitică, realizăm cît de puţin îi impresionează cele învăţate. Ei iau teoriile psihanalitice la rece la fel ca şi alte abstracţiuni cu care s-au hrănit. Şi foarte puţini dintre ei ar dori să se convingă că aşa stau lucruirle, dar nu fac nimic în această direcţie. Însă noi le cerem tuturor celor care doresc să practice psihanaliza cu alţi oameni să se analizeze mai întîi pe ei înşişi. Numai în cursul unei asemenea autoanalize (aşa cum s-a botezat confuz acest demers) ei experimentează direct asupra lor înşişi - sau mai precis asupra minţii lor - procesele afirmate de psihanaliză, şi numai astfel ei obţin convingerile care îi va ghida mai tîrziu ca analişti. (Extras din Problema analizei la nemedici.)

***

Dar în autoanaliză există pericolul incompletitudinii. Ne mulţumim prea repede cu o parte din explicaţie, în spatele căreia rezistenţa poate menţine inaccesibilă ceva ce este, poate, mult mai important. (Extras din Subtilităţile unui act ratat.)

***

Interpretarea viselor a devenit o confirmare şi un spijin pentru mine în acei primi ani de autoanaliză pasionată, cînd a trebuit să stăpînesc concomitent tehnica, feomenologia clinică şi terapia nevrozelor. La acea vreme eram complet izolat, şi în stufărişul problemelor şi dificultăţilor acumulate am fost adeseori la un pas de a-mi pierde orientarea şi încrederea. Dar au fost adeseori [...] visele pacienţilor, care pot fi privite ca analoage cu simptomele lor, care au confirmat mai mereu aceste ipoteze.

Numai succesul meu în această direcţie m-a determinat să continui. Rezultatul e că am căpătat obiceiul de a estima cunoştinţele psihologului prin atitudinea sa vizavi de interpretarea viselor, şi am observat cu satisfacţie că mulţi din oponenţii psihanalizei evită cu totul acest domeniu sau arată o evidentă stîngăcie dacă încearcă să abordeze acest subiect. Mai mult chiar, am realizat devreme necesitatea urmării unei autoanalize şi aceasta cu ajutorul mai multor vise ale mele care m-au dus înapoi la toate evenimentele copilăriei, şi încă sînt de părere că acest tip de analiză poate fi suficientă pentru oricine este un bun visător [are vise multe] şi nu foarte anormal. (Extras din Despre istoria mişcării psihanalitice.)

***

Analiza cuiva care e practic sănătos rămîne incompletă, cum desigur ne imaginăm. Oricine apreciază valoarea deosebită a autocunoaşterii şi sporului de autocontrol obţinute astfel va continua examinarea analitică a persoanei sale sub forma unei autoanalize, şi va realiza că atît înăuntrul său cît şi în lumea exterioară va trebuie să se aştepte să afle mereu ceva nou. Dar cel care nu s-a sinchisit să-şi ia precauţiile de a fi analizat el însuşi, va fi pedepsit prin aceea că nu va fi capabil să înveţe mai mult decît puţinul de la pacienţi şi va fi expus la o primejdie şi mai mare care poate deveni un pericol şi pentru alţii. El va cădea uşor în tentaţia de a proiecta în afară unele din particularităţile propriei sale personalităţi, pe care nu le-a perceput decît vag, în tărîmul ştiinţei, ca teorie avînd o validitate universală; el va discredita astfel metoda psihanalitică şi îi va rătăci pe cei fără experienţă. (Extras din Recomandări pentru medicii care practică psihanaliza.)

--
Selecţie de texte şi traducere de Ioana Firea.

Mai citeşte despre:

-> Autoanaliza lui Freud
-> Autoanaliză şi introspecţie