SUMAR Prefață Cuvînt înainte
- Omul modernității - Resemnare și refulare - Acest zid între corpuri - Strategie medicală și ipoteză masturbatoare - Exilul interior - Proces de invalidare și antipsihiatrie
- A fi normal: oare, ce să însemne? - Pentru a conchide Postfață"Acum aproape un secol, Nietzsche compara umanitatea de mîine cu o plajă de nisip: toți oamenii, afirma el, vor fi egali, foarte rotunzi
și foarte plicticoși. Profeția nietzscheană s-a realizat. Ultima figură a istoriei, micul burghez, se extinde planetar. Supracontrolat din exterior, decorporalizat, desexualizat, hipernormalizat, omul modernității va fi
(mai mult sau mai puțin) imaginea omului administrat, ducînd o existență calmă în societățile abundenței totalitare, fără a înțelege că dacă nevoile îi sînt satisfăcute, aceasta este chiar în detrimentul vieții sale."
În acest eseu alert și personal Roland Jaccard a încercat să traseze portretul psihologic al omului modernității. Și a precizat rolul pe care îl joacă angajații în sănătatea mintală (psihologi, psihoterapeuți, psihiatri
etc.), în vasta întreprindere de normalizare a conduitelor indispensabile bunei funcționări a mediocrațiilor noastre anonime, moderne. |