O M E N #3 / 1998 - E D I T O R I A L

Pro şi contra - viaţa onirică

Fără îndoială că interesul publicului pentru interpretarea viselor este mare! Nu m-am îndoit de aşa ceva, pentru că visul mai are încă un iz de straniu, de ocult, atunci cînd este la îndemîna publicului profan. Se întîmplă cu visul, sau cu opinia generală despre vise, la fel ca şi cu adeziunea noastră la valorile tradiţiei, şi în general ale tradiţiei religioase. Orice individ care este rugat să răspundă la întrebarea dacă este sau nu credincios va  răspunde invariabil afirmativ. Că crede în Dumnezeu şi că este creştin, botezat, etc., ca şi cum toate aceste aspecte ale vieţii noastre culturale  ar trebui să devină un soi de repere ale normalităţii sociale.
Visul are încă faima de eveniment insolit, şi de aceea oricine pretinde că se ocupă de vis, de interpretarea lui, şi ţin să remarc aici că au apărut deja rubrici specializate în aşa ceva în gazetele noastre !, deci oricine pretinde că se pricepe la vise capătă brusc o reputaţie (şi o remuneraţie) demnă de invidiat.
Recent, am înţeles că visul este interesant pentru că,  în optica multora, el ne arată evenimente care urmează să ni se întîmple. Este cel puţin opinia unei doamne respectabile care susţine că se ocupă de sociologie sau de psihologie. Ea a refuzat să admită opinia lui Freud, expusă în articolul "Paşi spre analiza şi interpretarea viselor"din numărul 2  al revistei noastre, cum că visul este realizarea unei dorinţe inconştiente. Doamna cu pricina mi-a declarat ferm: "Nu sînt de acord cu Freud, visul se realizează; ştiu eu vise care s-au realizat!"
Afirmaţia doamnei ar trebui să ne excite curiozitatea şi să-i cerem să ne vorbească despre asemenea vise realizate. Dar înţelegem brusc că aşa ceva nu este cu putinţă. Cine ne poate dovedi că exemplele pe care ni le-ar servi ea ar fi şi demne de încredere?! Fără să acuzăm pe nimeni de rea intenţie trebuie să remarcăm totuşi că falsificarea materialelor doveditoare nu este necesar o acţiune deliberată. Visul se falsifică singur, dacă putem spune aşa, de îndată ce ne trezim din somn şi încercăm să-l memorăm. Este ceea ce Freud a numit elaborare secundară...
Şi totuşi, pretenţia doamnei cum că visul se realizează nu este deloc absurdă. Numai că la realizarea lui sîntem părtaşi, fără să o ştim, şi noi. Freud nu a negat acest aspect. Adeseori inconştientul acţionează în chip disimulat asupra voinţei noastre încît, mai devreme sau mai tîrziu, îşi realizează dorinţa, de astă dată nu în vis ci în starea de veghe.
Teamă mi-este totuşi că nu am adus satisfacţia aşteptată doamnei sociolog nici cu această clarificare împăciuitoare. Deoarece este foarte probabil ca expresia ei "vis realizat" să aibă o altă conotaţie. O conotaţie magică, ocultă, în sensul că visul este un mesaj şi nu o intenţie. Mesajul cuiva adresat mie la genul: "bagă de seamă că te paşte cutare primejdie!" În acest din urmă caz desigur că Freud nu are nici un comentariu. Dacă visul este mesajul cuiva care mă atenţionează, atunci el nu mai este o manifestare a propriului meu psihic (inconştient) ci un fragment de realitate care mă abordează din afara mea. O realitate impersonală sau, dacă vrem, transcendentală...