O M E N # 2 - E D I T O R I A L

"Avuţia" intelectuală şi psihanaliza

În urmă cu vrea 5-6 ani, am avut o conversaţie pe marginea psihanalizei cu doi tineri intelectuali. Unul era directorul unei publicaţii ambiţioase de cultură şi spiritualitate, celălalt - student la psihologie şi redactor la publicaţia respectivă.

Îmi amintesc că studentul mi-a zis la un moment dat că nu crede posibil ca întreaga noastră viaţă să se rezume la chestiuni de ordin sexual - aluzie la pan-sexualismul freudian. Pe de altă parte, directorul mă tampona mereu cu expresia: "Să nu vină să-mi spună mie Freud că..., şi că...", lăsînd să se înţeleagă că el este de teapa lui Freud şi că ar putea avea o discuţie de la egal la egal cu "părintele" psihanalizei. Într-un cuvînt: ambii mei interlocutori tratau psihanaliza "de sus", cu suficienţa celui care a fumat de mult fleacurile astea.
Întîmplarea îmi aminteşte de un pasaj biblic în care Isus afirma că bogaţii nu vor intra niciodată în Împărăţia cerurilor.

Interpretarea acestei ziceri a trimis întotdeauna la ideea că viaţa spirituală nu este compatibilă cu acumularea de bunuri materiale.  S-a crezut multă vreme - şi încă se mai crede - că numai omul sărac material este calificat pentru Împărăţie...
În realitate, acumularea de bunuri nu este numai materială. Există şi "bunuri" intelectuale, altfel spus un intelect ticsit de cunoştinţe adunate din cărţi, din studii şi din alte izvoare educaţionale. Un astfel de intelect "bogat" nu este deschis pentru misterul Împărăţiei. Pentru că el este plin de ştiut aprioric, el nu mai poate şti nimic...

Cei doi tineri intelectuali, interlocutorii mei "ştiau" fără îndoială o mulţime de lucruri despre tot şi despre toate; ei erau însă opaci la nou, la surprizele pe care le aduce psihanaliza. De aici refuzul de a accepta o discuţie serioasă pe marginea psihanalizei, şi impresia pe care o lăsau de infatuare gratuită...