O M E N  princeps - E D I T O R I A L

Ce vrea să-nsemne OMEN?

Cuvîntul "omen" stîrmeşte de la început confuzii şi nedumeriri. Nu puţini sînt   cei care ne-au întrebat: "OMEN?, ce vrea să-nsemne asta?" Iar alţii, cu reproş, ne-au avertizat că "trăim în România" şi prin urmare revista noastră ar trebui botezată în româneşte.

Mărturisim că ne-am decis cu greu la această alegere. O listă de peste 30 de "nume" posibile, unele "autohtone", altele cosmopolite, ne-au îngreunat  considerabil alegerea.

Ne-am decis în final, sub presiunea timpului:  caracterul "misterios" al cuvîntului OMEN, sonoritatea lui cu inflexiuni neliniştitoare, în fine, orientarea revistei noastre, ne-au determinat să-l adoptăm.

Orientarea revistei? Într-adevăr, oricine citeşte fie şi numai sumarul descoperă direcţii de interes cultural şi spiritual dacă nu inedite, cel puţin surprinzătoare  din perspectiva abordării. Ideile noi şi ipotezele, în  detrimentul traducerilor care ar fi facilitat considerabil efortul colectivului redacţional, nu lipsesc.

Orientarea  noastră, chiar de la începutul drumului, priveşte lumea realităţilor psihice umane. O lume tulburătoare şi confuză, totodată.

În sfîrşit, cuvîntul "omen", dincolo de virtuţile lui "comerciale", are şi un sens propriu. În latineşte, "omen" s-ar traduce prin "semn", "prevestire", aşa că   ne-am imaginat că revista care vede astăzi lumina tiparului va fi un semn pentru cititor: un mesaj şi o invitaţie la o călătorie în lumea psihicului, dar şi o prevestire a instaurării, în timpurile pe care le trăim, unui climat favorabil "forajelor" interioare, cu atmosfera lor de straniu şi nu, arareori, de "rău   prevestitor".

Ceea ce este spiritual nu este, în chip absolut, şi liniştitor. Dincolo de conformism, spiritualul presupune o sinteză, o unitate a contrariilor, demers  ce antrenează firesc întreaga fiinţă cu suma ei de  minusuri şi plusuri, cu trama obsesiilor zilnice - tovarăşi nedespărţiţi în aventura vieţii noastre. Transpuse în  codul lumii interioare, angoasele noastre existenţiale se afirmă ca adevărate coordonate ale dezvoltării,  maturizării şi individuaţiei; ele nu exclud însă  "indispoziţia în civilizaţie", sentimentul actual al neparticipării la o lume de valori alienante, care  substituie exigenţei autonomiei şi libertăţii personale principiile  eficienţei economice şi relaţionale.

Pentru a conchide, OMEN îşi propune să abordeze aspectele "obscure" ale  existenţei noastre, iluminînd căile prin care accedem la realităţile profunde,  susceptibile să ne restituie chipul nostru originar.

Este o adevărată aventură spirituală pe care am dori-o împărtăşită de  fiecare dintre noi.