O M E N # 19 - E D I T O R I A L

Psihanaliză şi religie

Cîteva cuvinte despre cauzele absenţei psihanalizei,
ca metodă de tratament, în România.

Oricine citeşte cît de cît presa noastră descoperă că tratamentele bolilor la români, fie că avem de-a face cu boli somatice sau psiho-somatice, se fac NUMAI prin una din aceste trei metode: medicaţia clasică, medicina naturistă şi cea spirituală (pe bază de rugăciuni).

Desigur că putem uni primele două categorii dacă omitem cuvîntul "naturistă". Avem de-a face, şi în cazul medicinei clasice ca şi în cel al naturismului, cu diagnostice, reţete şi prescripţii medicamentoase. În al treilea caz, putem vorbi însă de o tentativă de a include oarecum şi psihicul bolnavului în actul terapeutic. Bolnavul se roagă la Dumnezeu pentru însănătoşire şi aşteaptă ajutorul divin fără a apela direct la medicamente. (Această categorie o însoţeşte adeseori pe cea de-a doua).

Tehnicile de vindecare sugerează cîteva explicaţii tip despre cauzele bolilor.

În primele două se crede că boala este o dereglare a corpului, energetică sau somatică, şi se exclude orice atingere cu psihicul. A treia insistă pe relaţia – morală, etică – a omului cu divinitatea, şi include ideea de păcat după cutumele ideologiei creştine. Toate trei ignoră ideea îmbolnăvirii pornind de la psihic (suflet), şi mai precis de la inconştient (în sens psihanalitic).

Ce vreau să spun este că cultura psihanalitică, asimilată demult în lumea occidentală, lipseşte total în România de azi! Ideologia noastră medicală – aşa cum am arătat succint - indică acest lucru. Ea trădează o stagnare, o fixare nevrotică la două concepţii depăşite de practica medicinei psiho-somatice (sub influenţa psihanalizei):

- concepţia despre îmbolnăvire privită ca o pedeapsă divină ca urmare a încălcării unei reguli de conduită morală.

- concepţia despre maladia produsă de agenţi patogeni sau entităţi maligne;

Nu e greu de înţeles că a doua concepţie este şi ea înrudită cu mentalitatea religioasă, mistică, bîntuită de entităţi maligne: demoni, spirite malefice, influenţe nocive de la diavol, vrăji etc. Ea este de fapt o desacralizare a primeia.

Aşadar putem conchide că tehnicile terapeutice de la noi stau încă sub semnul influenţei ideologiei religioase. Pregnanţa acestei ideologii (prezentă şi în alte sfere decît cea medicală) explică de ce psihanaliza nu poate pătrunde în România! Este nevoie de o total nouă orientare pentru a face loc disciplinei psihanalitice.

Interesant este şi alt fapt. Cei care se numesc psihanalişti în România insistă pe ideea că psihanaliza nu se contrazice cu religia. O afirmaţie care contravine poziţiei lui Freud – creatorul psihanalizei – faţă de religie. Dar despre acest subiect merită să discutăm mai pe larg în numărul viitor.

Jean Chiriac